2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

atăgârțare sf [At: MDA ms / Pl: ări / E: atăgărța] (Reg) Atârnare (1).

atăgârța vt [At: HEM 2035 / Pzi: ez și atăgâ / E: a2 + tăgârța] (Reg) A atârna (1).

Intrare: atăgârțare
atăgârțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atăgârțare
  • atăgârțarea
plural
  • atăgârțări
  • atăgârțările
genitiv-dativ singular
  • atăgârțări
  • atăgârțării
plural
  • atăgârțări
  • atăgârțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: atăgârța
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atăgârța
  • atăgârțare
  • atăgârțat
  • atăgârțatu‑
  • atăgârțând
  • atăgârțându‑
singular plural
  • atăgârțea
  • atăgârțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atăgârțez
(să)
  • atăgârțez
  • atăgârțam
  • atăgârțai
  • atăgârțasem
a II-a (tu)
  • atăgârțezi
(să)
  • atăgârțezi
  • atăgârțai
  • atăgârțași
  • atăgârțaseși
a III-a (el, ea)
  • atăgârțea
(să)
  • atăgârțeze
  • atăgârța
  • atăgârță
  • atăgârțase
plural I (noi)
  • atăgârțăm
(să)
  • atăgârțăm
  • atăgârțam
  • atăgârțarăm
  • atăgârțaserăm
  • atăgârțasem
a II-a (voi)
  • atăgârțați
(să)
  • atăgârțați
  • atăgârțați
  • atăgârțarăți
  • atăgârțaserăți
  • atăgârțaseți
a III-a (ei, ele)
  • atăgârțea
(să)
  • atăgârțeze
  • atăgârțau
  • atăgârța
  • atăgârțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „atăgârțare

Visit YouGlish.com