asmuțit², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: azm~ / Pl: ~iți, ~e / E: asmuți] 1 (D. câini) Care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau animal Si: asmuțat², asumuțat². 2 Întărâtat. 3 (Fig; d. oameni) Instigat la violență Si: asmuțat², asumuțat². 4 (Fig; d. oameni) Incitat la ceartă Si: asmuțat², asumuțat². 5 (Fig; d. oameni) Revoltat. 6 (Fig) Excitat.

asmuțit¹ sn [At: DA / V: azm~ / Pl: ~uri / E: asmuți] 1-6 Asmuțire (1-6).

asmuța vt [At: ODOBESCU, S. I, 106 / V: azm- / Pzi: asmut / E: ns cf lp ex-mucciare] 1-6 A asmuți (1-6).

asmuți vt [At: ODOBESCU, S. I, 464 / V: azm- / Pzi: asmut și -țesc / E: ns cf lp *ex-mucciare] 1 A îndemna câinii, cu strigăte caracteristice, să atace un om sau un animal Si: a asmuța, a asmute, a asmuța, a asumuța, a sumuța. 2 (Pex) A întărâta câinii. 3 (Fig) A instiga pe cineva la acte violente. 4-5 (Fig) A incita la (ceartă sau) revoltă. 6 (Fig) A excita.

azmuța vt vz asmuța

azmuți vt vz asmuți

azmuțit¹ sn vz asmuțit¹

azmuțiț², ~ă a vz asmuțit²