asmuțat¹ sn [At: DA / V: azm- / Pl: ~uri / E: asmuța] 1-5 Asmuțire (1-5).

asmuțat², ~ă a [At: DA / V: azm- / Pl: ~ați, ~e / E: asmuța] 1-6 Asmuțit² (1-6).

asmuța vt [At: ODOBESCU, S. I, 106 / V: azm- / Pzi: asmut / E: ns cf lp ex-mucciare] 1-6 A asmuți (1-6).

asmuți vt [At: ODOBESCU, S. I, 464 / V: azm- / Pzi: asmut și -țesc / E: ns cf lp *ex-mucciare] 1 A îndemna câinii, cu strigăte caracteristice, să atace un om sau un animal Si: a asmuța, a asmute, a asmuța, a asumuța, a sumuța. 2 (Pex) A întărâta câinii. 3 (Fig) A instiga pe cineva la acte violente. 4-5 (Fig) A incita la (ceartă sau) revoltă. 6 (Fig) A excita.

asumuțat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: asumuța] 1 Asmuțit² (1). 2 Întărâtat. 3-4 Asmuțit² (3-4). 5 (Fig; d. oameni) Revoltat. 6 (Fig) Excitat.

azmuța vt vz asmuța

azmuțat¹ sn vz asmuțat¹

azmuțat², ~ă a vz asmuțat²

azmuți vt vz asmuți