2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arhiducă sm vz arhiduce
arhiduce sm [At: ȘINCAI, HR. II, 153 / V: (înv) ~ucă, ~ux / S: (înv) archi~ / Pl: ~uci / E: lat arhidux, fr archiduc] 1 Titlu dat prinților din Casa imperială a Austriei. 2 Bărbat care purta titlul de arhiduce (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arhidux sm vz arhiduce
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: arhiducă
arhiducă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arhiduce
substantiv masculin (M51) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
arhiducă substantiv masculin
substantiv masculin (M80) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
arhidux substantiv masculin
substantiv masculin (M8) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |