2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argintit1 sn vz argintat1

arginta vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) ~ti, ~nți / Pzi: ~tez / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintui (2).

argintat1, ~ă a [At: PSALT., ap. HEM, 1623 / V: (rar) ~tit1, ~nțit1 / Pl: ~ați, ~e / E: arginta] 1 Acoperit cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintuit1 (1). 2 Argintiu (1).

argintat2 sn [At: DA / V: (rar) ~tit2, ~nțit2 / E: arginta] (Rar) Argintare.

argințit2, ~ă a vz argintat2

Intrare: arginta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arginta
  • argintare
  • argintat
  • argintatu‑
  • argintând
  • argintându‑
singular plural
  • argintea
  • argintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintez
(să)
  • argintez
  • argintam
  • argintai
  • argintasem
a II-a (tu)
  • argintezi
(să)
  • argintezi
  • argintai
  • argintași
  • argintaseși
a III-a (el, ea)
  • argintea
(să)
  • arginteze
  • arginta
  • argintă
  • argintase
plural I (noi)
  • argintăm
(să)
  • argintăm
  • argintam
  • argintarăm
  • argintaserăm
  • argintasem
a II-a (voi)
  • argintați
(să)
  • argintați
  • argintați
  • argintarăți
  • argintaserăți
  • argintaseți
a III-a (ei, ele)
  • argintea
(să)
  • arginteze
  • argintau
  • arginta
  • argintaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arginti
  • argintire
  • argintit
  • argintitu‑
  • argintind
  • argintindu‑
singular plural
  • argintește
  • argintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintesc
(să)
  • argintesc
  • arginteam
  • argintii
  • argintisem
a II-a (tu)
  • argintești
(să)
  • argintești
  • arginteai
  • argintiși
  • argintiseși
a III-a (el, ea)
  • argintește
(să)
  • argintească
  • argintea
  • arginti
  • argintise
plural I (noi)
  • argintim
(să)
  • argintim
  • arginteam
  • argintirăm
  • argintiserăm
  • argintisem
a II-a (voi)
  • argintiți
(să)
  • argintiți
  • arginteați
  • argintirăți
  • argintiserăți
  • argintiseți
a III-a (ei, ele)
  • argintesc
(să)
  • argintească
  • arginteau
  • arginti
  • argintiseră
arginți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: argintat
argintat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argintat
  • argintatul
  • argintatu‑
  • arginta
  • argintata
plural
  • argintați
  • argintații
  • argintate
  • argintatele
genitiv-dativ singular
  • argintat
  • argintatului
  • argintate
  • argintatei
plural
  • argintați
  • argintaților
  • argintate
  • argintatelor
vocativ singular
plural
argintit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argintit
  • argintitul
  • argintitu‑
  • arginti
  • argintita
plural
  • argintiți
  • argintiții
  • argintite
  • argintitele
genitiv-dativ singular
  • argintit
  • argintitului
  • argintite
  • argintitei
plural
  • argintiți
  • argintiților
  • argintite
  • argintitelor
vocativ singular
plural
argențit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argențit
  • argențitul
  • argențitu‑
  • argenți
  • argențita
plural
  • argențiți
  • argențiții
  • argențite
  • argențitele
genitiv-dativ singular
  • argențit
  • argențitului
  • argențite
  • argențitei
plural
  • argențiți
  • argențiților
  • argențite
  • argențitelor
vocativ singular
plural
argințit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)