3 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apunere sf [At: P. MAIOR, IST. 79/7 / Pl: ~ri / E: apune] 1 (D. astre, în special despre soare) Asfințit1. 2 (Îvr; fig) Defăimare.

apune vi [At: (a. 1669), ap. GCR I, 184/30 / Pzi: apun / E: ml appone, -ere] 1 (D. aștri) A dispărea sub orizont Si: a asfinți, (pop) a scăpăta. 2 (Îc) Soare- Vest. 3 (Îae) Occident. 4 (Fam; îe) A-i – steaua A decădea. 5 (Înv; îae) A muri. 6 (Înv; d. ochi) A orbi. 7 (Fig) A pieri. 8 (Fig; pex) A-și pierde strălucirea, faima etc.

Intrare: apunere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apunere
  • apunerea
plural
  • apuneri
  • apunerile
genitiv-dativ singular
  • apuneri
  • apunerii
plural
  • apuneri
  • apunerilor
vocativ singular
plural
Intrare: apune
verb (V636)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apune
  • apunere
  • apus
  • apusu‑
  • apunând
  • apuind
  • apunându‑
  • apuindu‑
singular plural
  • apune
  • apuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apun
  • apui
(să)
  • apun
  • apui
  • apuneam
  • apusei
  • apusesem
a II-a (tu)
  • apui
(să)
  • apui
  • apuneai
  • apuseși
  • apuseseși
a III-a (el, ea)
  • apune
(să)
  • apu
  • apuie
  • apunea
  • apuse
  • apusese
plural I (noi)
  • apunem
(să)
  • apunem
  • apuneam
  • apuserăm
  • apuseserăm
  • apusesem
a II-a (voi)
  • apuneți
(să)
  • apuneți
  • apuneați
  • apuserăți
  • apuseserăți
  • apuseseți
a III-a (ei, ele)
  • apun
(să)
  • apu
  • apuie
  • apuneau
  • apuseră
  • apuseseră
Intrare: soare-apune
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soare-apune
  • soare-apune
plural
genitiv-dativ singular
  • soare-apune
  • soare-apune
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soare-scapătă
  • soare-scapătă
plural
genitiv-dativ singular
  • soare-scapătă
  • soare-scapătă
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic