dexonline

4 intrări

15 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amelițat, ~ă a vz amenințat²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amânunța v vz amenința

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amelința vt vz amenința

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amelințat, ~ă a vz amenințat

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amelița v vz amenința

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amenința [At: CORESI, ap. HEM 1046 / Pzi: ameninț / V: (înv) amânun~, ~nița, ~erința, (îvr) ~elința, amelița, melița, meliți, menința / E: lat *amminaciare < minaciae „amenințări”] 1 vt (Înv; îf melița) A provoca pe cineva prin mimică. 2 vt (Înv) A face (cu mâna) un gest poruncitor adresat cuiva. 3 vt (Înv) A pomeni. 4-5 vt, vi (Construit cu „asupră” sau „cătră”; instrumentul acțiunii este în acuzativ și este introdus de „cu”) A arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau) pentru a obține ceva. 6 vt A constitui o primejdie pentru (cineva sau) ceva. corectat(ă)

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amenințat¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / V: -ițat¹, ~erin- / E: amenința] 1-4 (Înv) Amenințare (1-4). 5 (Înv; pex) Primejdie.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amenințat², ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 299 / V: amelin-, amelițat, -ița² / Pl: ~ați, ~e / E: amenința] 1 (Înv) Căruia i s-a adresat un gest poruncitor cu mâna. 2 (Pex) Căruia i s-a arătat voința divină.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amenița v vz amenința

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amenițat¹ sn vz amenințat¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amenițat², ~ă a vz amenințat²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amerința v vz amenința

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

amerințat sn vz amenințat¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

melița² v vz amenința

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

menința v vz amenința

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: amelițat

amelițat adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amelițat	amelițatul amelițatu‑	amelițată	amelițata
nominativ-acuzativ	plural	amelițați	amelițații	amelițate	amelițatele
genitiv-dativ	singular	amelițat	amelițatului	amelițate	amelițatei
genitiv-dativ	plural	amelițați	amelițaților	amelițate	amelițatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: amelița

amelița verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amelița	amelițare	amelițat amelițatu‑	amelițând amelițându‑	singular	plural
		(a) amelița	amelițare	amelițat amelițatu‑	amelițând amelițându‑	amelițează	amelițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amelițez	(să) amelițez	amelițam	amelițai	amelițasem
	a II-a (tu)	amelițezi	(să) amelițezi	amelițai	amelițași	amelițaseși
	a III-a (el, ea)	amelițează	(să) amelițeze	amelița	ameliță	amelițase
plural	I (noi)	amelițăm	(să) amelițăm	amelițam	amelițarăm	amelițaserăm amelițasem
	a II-a (voi)	amelițați	(să) amelițați	amelițați	amelițarăți	amelițaserăți amelițaseți
	a III-a (ei, ele)	amelițează	(să) amelițeze	amelițau	amelițară	amelițaseră

Intrare: amenința

amenința verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amenința	amenințare	amenințat amenințatu‑	amenințând amenințându‑	singular	plural
		(a) amenința	amenințare	amenințat amenințatu‑	amenințând amenințându‑	amenință	amenințați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ameninț	(să) ameninț	amenințam	amenințai	amenințasem
	a II-a (tu)	ameninți	(să) ameninți	amenințai	amenințași	amenințaseși
	a III-a (el, ea)	amenință	(să) amenințe	amenința	amenință	amenințase
plural	I (noi)	amenințăm	(să) amenințăm	amenințam	amenințarăm	amenințaserăm amenințasem
	a II-a (voi)	amenințați	(să) amenințați	amenințați	amenințarăți	amenințaserăți amenințaseți
	a III-a (ei, ele)	amenință	(să) amenințe	amenințau	amenințară	amenințaseră

amânunța verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amânunța	amânunțare	amânunțat amânunțatu‑	amânunțând amânunțându‑	singular	plural
		(a) amânunța	amânunțare	amânunțat amânunțatu‑	amânunțând amânunțându‑	amânunță	amânunțați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amânunț	(să) amânunț	amânunțam	amânunțai	amânunțasem
	a II-a (tu)	amânunți	(să) amânunți	amânunțai	amânunțași	amânunțaseși
	a III-a (el, ea)	amânunță	(să) amânunțe	amânunța	amânunță	amânunțase
plural	I (noi)	amânunțăm	(să) amânunțăm	amânunțam	amânunțarăm	amânunțaserăm amânunțasem
	a II-a (voi)	amânunțați	(să) amânunțați	amânunțați	amânunțarăți	amânunțaserăți amânunțaseți
	a III-a (ei, ele)	amânunță	(să) amânunțe	amânunțau	amânunțară	amânunțaseră

menința

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

amelința verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amelința	amelințare	amelințat amelințatu‑	amelințând amelințându‑	singular	plural
		(a) amelința	amelințare	amelințat amelințatu‑	amelințând amelințându‑	amelință	amelințați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amelinț	(să) amelinț	amelințam	amelințai	amelințasem
	a II-a (tu)	amelinți	(să) amelinți	amelințai	amelințași	amelințaseși
	a III-a (el, ea)	amelință	(să) amelințe	amelința	amelință	amelințase
plural	I (noi)	amelințăm	(să) amelințăm	amelințam	amelințarăm	amelințaserăm amelințasem
	a II-a (voi)	amelințați	(să) amelințați	amelințați	amelințarăți	amelințaserăți amelințaseți
	a III-a (ei, ele)	amelință	(să) amelințe	amelințau	amelințară	amelințaseră

amelița verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amelița	amelițare	amelițat amelițatu‑	amelițând amelițându‑	singular	plural
		(a) amelița	amelițare	amelițat amelițatu‑	amelițând amelițându‑	amelițează	amelițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amelițez	(să) amelițez	amelițam	amelițai	amelițasem
	a II-a (tu)	amelițezi	(să) amelițezi	amelițai	amelițași	amelițaseși
	a III-a (el, ea)	amelițează	(să) amelițeze	amelița	ameliță	amelițase
plural	I (noi)	amelițăm	(să) amelițăm	amelițam	amelițarăm	amelițaserăm amelițasem
	a II-a (voi)	amelițați	(să) amelițați	amelițați	amelițarăți	amelițaserăți amelițaseți
	a III-a (ei, ele)	amelițează	(să) amelițeze	amelițau	amelițară	amelițaseră

amenița verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amenița	amenițare	amenițat amenițatu‑	amenițând amenițându‑	singular	plural
		(a) amenița	amenițare	amenițat amenițatu‑	amenițând amenițându‑	ameniță	amenițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ameniț	(să) ameniț	amenițam	amenițai	amenițasem
	a II-a (tu)	ameniți	(să) ameniți	amenițai	amenițași	amenițaseși
	a III-a (el, ea)	ameniță	(să) amenițe	amenița	ameniță	amenițase
plural	I (noi)	amenițăm	(să) amenițăm	amenițam	amenițarăm	amenițaserăm amenițasem
	a II-a (voi)	amenițați	(să) amenițați	amenițați	amenițarăți	amenițaserăți amenițaseți
	a III-a (ei, ele)	ameniță	(să) amenițe	amenițau	amenițară	amenițaseră

amerința verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amerința	amerințare	amerințat amerințatu‑	amerințând amerințându‑	singular	plural
		(a) amerința	amerințare	amerințat amerințatu‑	amerințând amerințându‑	amerință	amerințați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amerinț	(să) amerinț	amerințam	amerințai	amerințasem
	a II-a (tu)	amerinți	(să) amerinți	amerințai	amerințași	amerințaseși
	a III-a (el, ea)	amerință	(să) amerințe	amerința	amerință	amerințase
plural	I (noi)	amerințăm	(să) amerințăm	amerințam	amerințarăm	amerințaserăm amerințasem
	a II-a (voi)	amerințați	(să) amerințați	amerințați	amerințarăți	amerințaserăți amerințaseți
	a III-a (ei, ele)	amerință	(să) amerințe	amerințau	amerințară	amerințaseră

arată variantele

Intrare: amenințat

amenințat adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amenințat	amenințatul amenințatu‑	amenințată	amenințata
nominativ-acuzativ	plural	amenințați	amenințații	amenințate	amenințatele
genitiv-dativ	singular	amenințat	amenințatului	amenințate	amenințatei
genitiv-dativ	plural	amenințați	amenințaților	amenințate	amenințatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

amelințat adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amelințat	amelințatul	amelințată	amelințata
nominativ-acuzativ	plural	amelințați	amelințații	amelințate	amelințatele
genitiv-dativ	singular	amelințat	amelințatului	amelințate	amelințatei
genitiv-dativ	plural	amelințați	amelințaților	amelințate	amelințatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

amelițat adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amelițat	amelițatul amelițatu‑	amelițată	amelițata
nominativ-acuzativ	plural	amelițați	amelițații	amelițate	amelițatele
genitiv-dativ	singular	amelițat	amelițatului	amelițate	amelițatei
genitiv-dativ	plural	amelițați	amelițaților	amelițate	amelițatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

amenițat¹ (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N29)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amenițat	amenițatul
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	amenițat	amenițatului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

amenițat² (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amenițat	amenițatul	amenițată	amenițata
nominativ-acuzativ	plural	amenițați	amenițații	amenițate	amenițatele
genitiv-dativ	singular	amenițat	amenițatului	amenițate	amenițatei
genitiv-dativ	plural	amenițați	amenițaților	amenițate	amenițatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

amerințat

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amerințat	amerințatul	amerințată	amerințata
nominativ-acuzativ	plural	amerințați	amerințații	amerințate	amerințatele
genitiv-dativ	singular	amerințat	amerințatului	amerințate	amerințatei
genitiv-dativ	plural	amerințați	amerințaților	amerințate	amerințatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)