3 intrări

3 definiții

Explicative DEX

ajunare sf [At: CORESI, PS. 312 / Pl: ~nări / E: ajuna] 1 Postit. 2 (Fig) Înfometare.

ajuna vi [At: DOSOFTEI, V. S. 31/2 / V: (reg) agiu~[1] / Pzi: ~nez, (înv) ajun / E: ml *adjunare] 1 A ține post complet. 2 (Fig) A răbda de foame.

  1. Varianta agiuna nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ajunar sm [At: ALRM II/I h. 265 / Pl: ~i / E: ajun + -ar] Colindător.

Intrare: ajunare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajunare
  • ajunarea
plural
  • ajunări
  • ajunările
genitiv-dativ singular
  • ajunări
  • ajunării
plural
  • ajunări
  • ajunărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ajuna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajuna
  • ajunare
  • ajunat
  • ajunatu‑
  • ajunând
  • ajunându‑
singular plural
  • ajunea
  • ajunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajunez
(să)
  • ajunez
  • ajunam
  • ajunai
  • ajunasem
a II-a (tu)
  • ajunezi
(să)
  • ajunezi
  • ajunai
  • ajunași
  • ajunaseși
a III-a (el, ea)
  • ajunea
(să)
  • ajuneze
  • ajuna
  • ajună
  • ajunase
plural I (noi)
  • ajunăm
(să)
  • ajunăm
  • ajunam
  • ajunarăm
  • ajunaserăm
  • ajunasem
a II-a (voi)
  • ajunați
(să)
  • ajunați
  • ajunați
  • ajunarăți
  • ajunaserăți
  • ajunaseți
a III-a (ei, ele)
  • ajunea
(să)
  • ajuneze
  • ajunau
  • ajuna
  • ajunaseră
Intrare: ajunar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajunar
  • ajunarul
plural
  • ajunari
  • ajunarii
genitiv-dativ singular
  • ajunar
  • ajunarului
plural
  • ajunari
  • ajunarilor
vocativ singular
  • ajunarule
  • ajunare
plural
  • ajunarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)