2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aiurat sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: aiura] 1-4 Aiurare (1-4).

aiura [At: ODOBESCU, ap. HEM 606 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: aiure(a)] 1 vi A delira. 2 vi A vorbi fără sens. 3 vi (Rar) A se pierde în visări. 4 vt (Fam; îf ~ri) A ameți pe cineva cu vorba.

Intrare: aiurat
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiurat
  • aiuratul
plural
genitiv-dativ singular
  • aiurat
  • aiuratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: aiura / aiuri
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aiura
  • aiurare
  • aiurat
  • aiuratu‑
  • aiurând
  • aiurându‑
singular plural
  • aiurea
  • aiurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiurez
(să)
  • aiurez
  • aiuram
  • aiurai
  • aiurasem
a II-a (tu)
  • aiurezi
(să)
  • aiurezi
  • aiurai
  • aiurași
  • aiuraseși
a III-a (el, ea)
  • aiurea
(să)
  • aiureze
  • aiura
  • aiură
  • aiurase
plural I (noi)
  • aiurăm
(să)
  • aiurăm
  • aiuram
  • aiurarăm
  • aiuraserăm
  • aiurasem
a II-a (voi)
  • aiurați
(să)
  • aiurați
  • aiurați
  • aiurarăți
  • aiuraserăți
  • aiuraseți
a III-a (ei, ele)
  • aiurea
(să)
  • aiureze
  • aiurau
  • aiura
  • aiuraseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aiuri
  • aiurire
  • aiurit
  • aiuritu‑
  • aiurind
  • aiurindu‑
singular plural
  • aiurește
  • aiuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiuresc
(să)
  • aiuresc
  • aiuream
  • aiurii
  • aiurisem
a II-a (tu)
  • aiurești
(să)
  • aiurești
  • aiureai
  • aiuriși
  • aiuriseși
a III-a (el, ea)
  • aiurește
(să)
  • aiurească
  • aiurea
  • aiuri
  • aiurise
plural I (noi)
  • aiurim
(să)
  • aiurim
  • aiuream
  • aiurirăm
  • aiuriserăm
  • aiurisem
a II-a (voi)
  • aiuriți
(să)
  • aiuriți
  • aiureați
  • aiurirăți
  • aiuriserăți
  • aiuriseți
a III-a (ei, ele)
  • aiuresc
(să)
  • aiurească
  • aiureau
  • aiuri
  • aiuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)