4 intrări

6 definiții

Explicative DEX

aieptare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: aiepta2] (Rar) 1 Îndemnare la o plăcere. 2 Amăgire. 3 Reflectare.

aieptare1 sf [At: DA / Pl: ~tări / E: aiepta1] (Reg) 1 Avânt. 2 Aruncare puternică. 3 Mândrie. 4 Aranjare (a unui obiect vestimentar). 5 Îndrumare. 6 Aducere-aminte de o datorie bănească.

aiepta1 [At: LB / V: (pop) aliep-, alef- / Pzi: aiept, (rar) -tez / E: ml ajectare] (Reg) 1 vr A-și lua avânt. 2 vt A arunca un lucru cu putere. 3 vr (Fig) A se mândri. 4 vt A aranja (un obiect de îmbrăcăminte). 5 vt A îndruma pe calea cea dreaptă. 6 vt A arăta cuiva drumul. 7 vi (Îf alefta) A aminti cuiva de o datorie bănească.

aiepta2 [At: LB / P: a-ie~ / Pzi: aiept / E: lat allectare] 1-2 vtr A (se) îndemna la o plăcere. 3-4 vtr A (se) amăgi. 5 vi A reflecta asupra unui lucru.

alefta v vz aiepta

aliepta v vz aiepta

Intrare: aieptare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aieptare
  • aieptarea
plural
  • aieptări
  • aieptările
genitiv-dativ singular
  • aieptări
  • aieptării
plural
  • aieptări
  • aieptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aieptare (reg.)
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aieptare
  • aieptarea
plural
  • aieptări
  • aieptările
genitiv-dativ singular
  • aieptări
  • aieptării
plural
  • aieptări
  • aieptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aiepta
verb (VT52)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aiepta
  • aieptare
  • aieptat
  • aieptatu‑
  • aieptând
  • aieptându‑
singular plural
  • aiaptă
  • aieptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiept
(să)
  • aiept
  • aieptam
  • aieptai
  • aieptasem
a II-a (tu)
  • aiepți
(să)
  • aiepți
  • aieptai
  • aieptași
  • aieptaseși
a III-a (el, ea)
  • aiaptă
(să)
  • aiepte
  • aiepta
  • aieptă
  • aieptase
plural I (noi)
  • aieptăm
(să)
  • aieptăm
  • aieptam
  • aieptarăm
  • aieptaserăm
  • aieptasem
a II-a (voi)
  • aieptați
(să)
  • aieptați
  • aieptați
  • aieptarăți
  • aieptaserăți
  • aieptaseți
a III-a (ei, ele)
  • aiaptă
(să)
  • aiepte
  • aieptau
  • aiepta
  • aieptaseră
Intrare: aiepta (reg.)
verb (VT52)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aiepta
  • aieptare
  • aieptat
  • aieptatu‑
  • aieptând
  • aieptându‑
singular plural
  • aiaptă
  • aieptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiept
(să)
  • aiept
  • aieptam
  • aieptai
  • aieptasem
a II-a (tu)
  • aiepți
(să)
  • aiepți
  • aieptai
  • aieptași
  • aieptaseși
a III-a (el, ea)
  • aiaptă
(să)
  • aiepte
  • aiepta
  • aieptă
  • aieptase
plural I (noi)
  • aieptăm
(să)
  • aieptăm
  • aieptam
  • aieptarăm
  • aieptaserăm
  • aieptasem
a II-a (voi)
  • aieptați
(să)
  • aieptați
  • aieptați
  • aieptarăți
  • aieptaserăți
  • aieptaseți
a III-a (ei, ele)
  • aiaptă
(să)
  • aiepte
  • aieptau
  • aiepta
  • aieptaseră
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alefta
  • aleftare
  • aleftat
  • aleftatu‑
  • aleftând
  • aleftându‑
singular plural
  • aleftă
  • aleftați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleft
(să)
  • aleft
  • aleftam
  • aleftai
  • aleftasem
a II-a (tu)
  • alefți
(să)
  • alefți
  • aleftai
  • aleftași
  • aleftaseși
a III-a (el, ea)
  • aleftă
(să)
  • alefte
  • alefta
  • aleftă
  • aleftase
plural I (noi)
  • aleftăm
(să)
  • aleftăm
  • aleftam
  • aleftarăm
  • aleftaserăm
  • aleftasem
a II-a (voi)
  • aleftați
(să)
  • aleftați
  • aleftați
  • aleftarăți
  • aleftaserăți
  • aleftaseți
a III-a (ei, ele)
  • aleftă
(să)
  • alefte
  • aleftau
  • alefta
  • aleftaseră
verb (VT52)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aliepta
  • alieptare
  • alieptat
  • alieptatu‑
  • alieptând
  • alieptându‑
singular plural
  • aliaptă
  • alieptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aliept
(să)
  • aliept
  • alieptam
  • alieptai
  • alieptasem
a II-a (tu)
  • aliepți
(să)
  • aliepți
  • alieptai
  • alieptași
  • alieptaseși
a III-a (el, ea)
  • aliaptă
(să)
  • aliepte
  • aliepta
  • alieptă
  • alieptase
plural I (noi)
  • alieptăm
(să)
  • alieptăm
  • alieptam
  • alieptarăm
  • alieptaserăm
  • alieptasem
a II-a (voi)
  • alieptați
(să)
  • alieptați
  • alieptați
  • alieptarăți
  • alieptaserăți
  • alieptaseți
a III-a (ei, ele)
  • aliaptă
(să)
  • aliepte
  • alieptau
  • aliepta
  • alieptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „aieptare

Visit YouGlish.com