dexonline

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

adurmec sn [At: COȘBUC, F. 69 / Pl: ? / E: adurmeca] 1-4 (Rar; d. animale) Adulmecare (1-4).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

adulma^[1] v vz adulmeca

Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

adulmaca v vz adulmeca

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

adulmăca v vz adulmeca

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

adulmeca vti [At: CANTEMIR, HR. 298 / V: (înv) ~maca, ~măca, ~urmăca², ~urmeca / Pzi: adulmec / E: lat adolmicare] 1 (D. animale) A simți vânatul, dușmanul sau prada cu ajutorul mirosului. 2 (Fig) A lua urma. 3 (Fig) A descoperi. 4 (Fig) A mirosi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

adurmăca² v vz adulmeca

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

adurmeca v vz adulmeca

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

durmeca^[1] v vz adulmeca

Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

urmeca vt vz adulmeca

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: adurmec

adurmec substantiv neutru

substantiv neutru (N29)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	adurmec	adurmecul
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	adurmec	adurmecului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: adulmeca

adulmeca verb grupa I conjugarea I tranzitiv intranzitiv

verb (VT14) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adulmeca	adulmecare	adulmecat adulmecatu‑	adulmecând adulmecându‑	singular	plural
		(a) adulmeca	adulmecare	adulmecat adulmecatu‑	adulmecând adulmecându‑	adulmecă	adulmecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adulmec	(să) adulmec	adulmecam	adulmecai	adulmecasem
	a II-a (tu)	adulmeci	(să) adulmeci	adulmecai	adulmecași	adulmecaseși
	a III-a (el, ea)	adulmecă	(să) adulmece	adulmeca	adulmecă	adulmecase
plural	I (noi)	adulmecăm	(să) adulmecăm	adulmecam	adulmecarăm	adulmecaserăm adulmecasem
	a II-a (voi)	adulmecați	(să) adulmecați	adulmecați	adulmecarăți	adulmecaserăți adulmecaseți
	a III-a (ei, ele)	adulmecă	(să) adulmece	adulmecau	adulmecară	adulmecaseră

adulmaca verb grupa I conjugarea I tranzitiv intranzitiv

verb (VT14)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adulmaca	adulmacare	adulmacat adulmacatu‑	adulmacând adulmacându‑	singular	plural
		(a) adulmaca	adulmacare	adulmacat adulmacatu‑	adulmacând adulmacându‑	adulmacă	adulmacați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adulmac	(să) adulmac	adulmacam	adulmacai	adulmacasem
	a II-a (tu)	adulmaci	(să) adulmaci	adulmacai	adulmacași	adulmacaseși
	a III-a (el, ea)	adulmacă	(să) adulmace	adulmaca	adulmacă	adulmacase
plural	I (noi)	adulmacăm	(să) adulmacăm	adulmacam	adulmacarăm	adulmacaserăm adulmacasem
	a II-a (voi)	adulmacați	(să) adulmacați	adulmacați	adulmacarăți	adulmacaserăți adulmacaseți
	a III-a (ei, ele)	adulmacă	(să) adulmace	adulmacau	adulmacară	adulmacaseră

urmeca

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

adulmăca verb grupa I conjugarea I tranzitiv intranzitiv

verb (VT14)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adulmăca	adulmăcare	adulmăcat adulmăcatu‑	adulmăcând adulmăcându‑	singular	plural
		(a) adulmăca	adulmăcare	adulmăcat adulmăcatu‑	adulmăcând adulmăcându‑	adulmăcă	adulmăcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adulmăc	(să) adulmăc	adulmăcam	adulmăcai	adulmăcasem
	a II-a (tu)	adulmăci	(să) adulmăci	adulmăcai	adulmăcași	adulmăcaseși
	a III-a (el, ea)	adulmăcă	(să) adulmăce	adulmăca	adulmăcă	adulmăcase
plural	I (noi)	adulmăcăm	(să) adulmăcăm	adulmăcam	adulmăcarăm	adulmăcaserăm adulmăcasem
	a II-a (voi)	adulmăcați	(să) adulmăcați	adulmăcați	adulmăcarăți	adulmăcaserăți adulmăcaseți
	a III-a (ei, ele)	adulmăcă	(să) adulmăce	adulmăcau	adulmăcară	adulmăcaseră

adurmăca verb grupa I conjugarea I tranzitiv intranzitiv

verb (VT14)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adurmăca	adurmăcare	adurmăcat adurmăcatu‑	adurmăcând adurmăcându‑	singular	plural
		(a) adurmăca	adurmăcare	adurmăcat adurmăcatu‑	adurmăcând adurmăcându‑	adurmăcă	adurmăcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adurmăc	(să) adurmăc	adurmăcam	adurmăcai	adurmăcasem
	a II-a (tu)	adurmăci	(să) adurmăci	adurmăcai	adurmăcași	adurmăcaseși
	a III-a (el, ea)	adurmăcă	(să) adurmăce	adurmăca	adurmăcă	adurmăcase
plural	I (noi)	adurmăcăm	(să) adurmăcăm	adurmăcam	adurmăcarăm	adurmăcaserăm adurmăcasem
	a II-a (voi)	adurmăcați	(să) adurmăcați	adurmăcați	adurmăcarăți	adurmăcaserăți adurmăcaseți
	a III-a (ei, ele)	adurmăcă	(să) adurmăce	adurmăcau	adurmăcară	adurmăcaseră

adurmeca verb grupa I conjugarea I tranzitiv intranzitiv

verb (VT14)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adurmeca	adurmecare	adurmecat adurmecatu‑	adurmecând adurmecându‑	singular	plural
		(a) adurmeca	adurmecare	adurmecat adurmecatu‑	adurmecând adurmecându‑	adurmecă	adurmecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adurmec	(să) adurmec	adurmecam	adurmecai	adurmecasem
	a II-a (tu)	adurmeci	(să) adurmeci	adurmecai	adurmecași	adurmecaseși
	a III-a (el, ea)	adurmecă	(să) adurmece	adurmeca	adurmecă	adurmecase
plural	I (noi)	adurmecăm	(să) adurmecăm	adurmecam	adurmecarăm	adurmecaserăm adurmecasem
	a II-a (voi)	adurmecați	(să) adurmecați	adurmecați	adurmecarăți	adurmecaserăți adurmecaseți
	a III-a (ei, ele)	adurmecă	(să) adurmece	adurmecau	adurmecară	adurmecaseră

durmeca verb grupa I conjugarea I tranzitiv intranzitiv

verb (VT14)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) durmeca	durmecare	durmecat durmecatu‑	durmecând durmecându‑	singular	plural
		(a) durmeca	durmecare	durmecat durmecatu‑	durmecând durmecându‑	durmecă	durmecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	durmec	(să) durmec	durmecam	durmecai	durmecasem
	a II-a (tu)	durmeci	(să) durmeci	durmecai	durmecași	durmecaseși
	a III-a (el, ea)	durmecă	(să) durmece	durmeca	durmecă	durmecase
plural	I (noi)	durmecăm	(să) durmecăm	durmecam	durmecarăm	durmecaserăm durmecasem
	a II-a (voi)	durmecați	(să) durmecați	durmecați	durmecarăți	durmecaserăți durmecaseți
	a III-a (ei, ele)	durmecă	(să) durmece	durmecau	durmecară	durmecaseră

adulma verb grupa I conjugarea I tranzitiv intranzitiv

verb (VT1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adulma	adulmare	adulmat adulmatu‑	adulmând adulmându‑	singular	plural
		(a) adulma	adulmare	adulmat adulmatu‑	adulmând adulmându‑	adulmă	adulmați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adulm	(să) adulm	adulmam	adulmai	adulmasem
	a II-a (tu)	adulmi	(să) adulmi	adulmai	adulmași	adulmaseși
	a III-a (el, ea)	adulmă	(să) adulme	adulma	adulmă	adulmase
plural	I (noi)	adulmăm	(să) adulmăm	adulmam	adulmarăm	adulmaserăm adulmasem
	a II-a (voi)	adulmați	(să) adulmați	adulmați	adulmarăți	adulmaserăți adulmaseți
	a III-a (ei, ele)	adulmă	(să) adulme	adulmau	adulmară	adulmaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)