dexonline

adormitare sf [At: LB / Pl: ~tări / E: adormita] (Înv) Adormire (1).

adormita vi [At: PSALT. SCH. 287/8/ V: adur~ / Pzi: ~tez / E: a- + dormita] (Înv) A adormi (1).

adurmita v vz adormita

Intrare: adormitare

Intrare: adormita

verb (V201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adormita	adormitare	adormitat adormitatu‑	adormitând adormitându‑	singular	plural
		(a) adormita	adormitare	adormitat adormitatu‑	adormitând adormitându‑	adormitează	adormitați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adormitez	(să) adormitez	adormitam	adormitai	adormitasem
	a II-a (tu)	adormitezi	(să) adormitezi	adormitai	adormitași	adormitaseși
	a III-a (el, ea)	adormitează	(să) adormiteze	adormita	adormită	adormitase
plural	I (noi)	adormităm	(să) adormităm	adormitam	adormitarăm	adormitaserăm adormitasem
	a II-a (voi)	adormitați	(să) adormitați	adormitați	adormitarăți	adormitaserăți adormitaseți
	a III-a (ei, ele)	adormitează	(să) adormiteze	adormitau	adormitară	adormitaseră

verb (V201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adurmita	adurmitare	adurmitat adurmitatu‑	adurmitând adurmitându‑	singular	plural
		(a) adurmita	adurmitare	adurmitat adurmitatu‑	adurmitând adurmitându‑	adurmitează	adurmitați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adurmitez	(să) adurmitez	adurmitam	adurmitai	adurmitasem
	a II-a (tu)	adurmitezi	(să) adurmitezi	adurmitai	adurmitași	adurmitaseși
	a III-a (el, ea)	adurmitează	(să) adurmiteze	adurmita	adurmită	adurmitase
plural	I (noi)	adurmităm	(să) adurmităm	adurmitam	adurmitarăm	adurmitaserăm adurmitasem
	a II-a (voi)	adurmitați	(să) adurmitați	adurmitați	adurmitarăți	adurmitaserăți adurmitaseți
	a III-a (ei, ele)	adurmitează	(să) adurmiteze	adurmitau	adurmitară	adurmitaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)