dexonline

3 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adeverit², ~ă a [At: CORESI, ap. HEM 329 / Pl: ~iți, ~e / E: adeveri] (Înv) 1 Adevărat (1). 2 Adevărat (3).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

adeverit¹ sn [At: MOXA 401/14 / Pl: ~uri / E: adeveri] (Îvr; îla) De ~ Care asigură veridicitatea.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

adeveri vtr [At: (a. 1622) ap. HEM 331 / Pzi: ~resc / E: adevăr] 1-2 A (se) confirma exactitatea, justețea unui fapt, a unei afirmații etc. Si: (înv) adevăra (1). 3-4 A (se) dovedi conform cu adevărul Si: (înv) adeveri (2).^[1] 5-6 (Înv) A (se) încredința, a (se) convinge.

Sinonim omonim. — gall

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: adeverit (adj.)

adeverit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	adeverit	adeveritul adeveritu‑	adeverită	adeverita
nominativ-acuzativ	plural	adeveriți	adeveriții	adeverite	adeveritele
genitiv-dativ	singular	adeverit	adeveritului	adeverite	adeveritei
genitiv-dativ	plural	adeveriți	adeveriților	adeverite	adeveritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: adeverit (s.n.)

adeverit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	adeverit	adeveritul adeveritu‑
nominativ-acuzativ	plural	adeverituri	adeveriturile
genitiv-dativ	singular	adeverit	adeveritului
genitiv-dativ	plural	adeverituri	adeveriturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: adeveri

adeveri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adeveri	adeverire	adeverit adeveritu‑	adeverind adeverindu‑	singular	plural
		(a) adeveri	adeverire	adeverit adeveritu‑	adeverind adeverindu‑	adeverește	adeveriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adeveresc	(să) adeveresc	adeveream	adeverii	adeverisem
	a II-a (tu)	adeverești	(să) adeverești	adevereai	adeveriși	adeveriseși
	a III-a (el, ea)	adeverește	(să) adeverească	adeverea	adeveri	adeverise
plural	I (noi)	adeverim	(să) adeverim	adeveream	adeverirăm	adeveriserăm adeverisem
	a II-a (voi)	adeveriți	(să) adeveriți	adevereați	adeverirăți	adeveriserăți adeveriseți
	a III-a (ei, ele)	adeveresc	(să) adeverească	adevereau	adeveriră	adeveriseră

adevăra verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

verb (VT206)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adevăra	adevărare	adevărat adevăratu‑	adevărând adevărându‑	singular	plural
		(a) adevăra	adevărare	adevărat adevăratu‑	adevărând adevărându‑	adeverează	adevărați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adeverez	(să) adeverez	adevăram	adevărai	adevărasem
	a II-a (tu)	adeverezi	(să) adeverezi	adevărai	adevărași	adevăraseși
	a III-a (el, ea)	adeverează	(să) adevereze	adevăra	adevără	adevărase
plural	I (noi)	adevărăm	(să) adevărăm	adevăram	adevărarăm	adevăraserăm adevărasem
	a II-a (voi)	adevărați	(să) adevărați	adevărați	adevărarăți	adevăraserăți adevăraseți
	a III-a (ei, ele)	adeverează	(să) adevereze	adevărau	adevărară	adevăraseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)