2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațintit1 sn [At: DA / V: ațân~ / Pl: ~uri / E: aținti] (Rar) 1-4 Ațintire (1-4).

ațintit2, ~ă a [At: FILIMON, ap. HEM 2089 / V: ațân~ / Pl: ~iți, ~e / E: aținti] 1 (D. arme) Îndreptat2 spre o țintă. 2 (D. privire, ochi) Fixat2 asupra a ceva. 3 (D. atenție) Concentrat2. 4 (Fig; rar) Orientat2 spre un scop.

ațântit2, ~ă a vz ațintit2

aținti vt [At: DA / Pzi: ~tesc / E: a3 + ținti] 1 A îndrepta bătaia unei arme spre o țintă. 2 A-și fixa privirea spre ceva. 3 A-și îndrepta atenția spre ceva. 4 (Fig; rar) A tinde spre un scop.

Intrare: ațintit
ațintit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațintit
  • ațintitul
  • ațintitu‑
  • aținti
  • ațintita
plural
  • ațintiți
  • ațintiții
  • ațintite
  • ațintitele
genitiv-dativ singular
  • ațintit
  • ațintitului
  • ațintite
  • ațintitei
plural
  • ațintiți
  • ațintiților
  • ațintite
  • ațintitelor
vocativ singular
plural
ațintat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațintat
  • ațintatul
  • ațintatu‑
  • aținta
  • ațintata
plural
  • ațintați
  • ațintații
  • ațintate
  • ațintatele
genitiv-dativ singular
  • ațintat
  • ațintatului
  • ațintate
  • ațintatei
plural
  • ațintați
  • ațintaților
  • ațintate
  • ațintatelor
vocativ singular
plural
ațântit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: aținti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținti
  • ațintire
  • ațintit
  • ațintitu‑
  • ațintind
  • ațintindu‑
singular plural
  • ațintește
  • ațintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintesc
(să)
  • ațintesc
  • aținteam
  • ațintii
  • ațintisem
a II-a (tu)
  • ațintești
(să)
  • ațintești
  • aținteai
  • ațintiși
  • ațintiseși
a III-a (el, ea)
  • ațintește
(să)
  • ațintească
  • ațintea
  • aținti
  • ațintise
plural I (noi)
  • ațintim
(să)
  • ațintim
  • aținteam
  • ațintirăm
  • ațintiserăm
  • ațintisem
a II-a (voi)
  • ațintiți
(să)
  • ațintiți
  • aținteați
  • ațintirăți
  • ațintiserăți
  • ațintiseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintesc
(să)
  • ațintească
  • aținteau
  • aținti
  • ațintiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținta
  • ațintare
  • ațintat
  • ațintatu‑
  • ațintând
  • ațintându‑
singular plural
  • ațintea
  • ațintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintez
(să)
  • ațintez
  • ațintam
  • ațintai
  • ațintasem
a II-a (tu)
  • ațintezi
(să)
  • ațintezi
  • ațintai
  • ațintași
  • ațintaseși
a III-a (el, ea)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • aținta
  • ațintă
  • ațintase
plural I (noi)
  • ațintăm
(să)
  • ațintăm
  • ațintam
  • ațintarăm
  • ațintaserăm
  • ațintasem
a II-a (voi)
  • ațintați
(să)
  • ațintați
  • ațintați
  • ațintarăți
  • ațintaserăți
  • ațintaseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • ațintau
  • aținta
  • ațintaseră
ațânti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)