2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

înfrunt sn [At: NEGRUZZI, S. I, 7 / Pl: ~uri / E: drr înfrunta] (Nob) Afront.

înfrunta1 [At: DOSOFTEI, V. S. 15/2 / V: (rar; nob) frunta / Pzi: ~unt, (înv) ~tez / E: ml *infrontare] 1 vt (Îrg) A reproșa. 2 vt (Îrg) A dezaproba. 3 vt (Îrg) A mustra cu asprime. 4 vt (Îrg; pex) A batjocori. 5 vt (Înv; nob) A convinge prin mustrări să adopte o atitudine, să acționeze într-un anumit mod, etc. 6 vr (Înv) A se rușina. 7 vt A se împotrivi cu curaj Si: a brava (1). 8 vt A întâmpina bărbătește o amenințare, o provocare. 9 vrr A avea un schimb aprins de cuvinte.

Intrare: înfrunt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrunt
  • ‑nfrunt
  • înfruntul
  • ‑nfruntul
plural
  • înfrunturi
  • ‑nfrunturi
  • înfrunturile
  • ‑nfrunturile
genitiv-dativ singular
  • înfrunt
  • ‑nfrunt
  • înfruntului
  • ‑nfruntului
plural
  • înfrunturi
  • ‑nfrunturi
  • înfrunturilor
  • ‑nfrunturilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfrunta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrunta
  • ‑nfrunta
  • înfruntare
  • ‑nfruntare
  • înfruntat
  • ‑nfruntat
  • înfruntatu‑
  • ‑nfruntatu‑
  • înfruntând
  • ‑nfruntând
  • înfruntându‑
  • ‑nfruntându‑
singular plural
  • înfruntă
  • ‑nfruntă
  • înfruntați
  • ‑nfruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfrunt
  • ‑nfrunt
(să)
  • înfrunt
  • ‑nfrunt
  • înfruntam
  • ‑nfruntam
  • înfruntai
  • ‑nfruntai
  • înfruntasem
  • ‑nfruntasem
a II-a (tu)
  • înfrunți
  • ‑nfrunți
(să)
  • înfrunți
  • ‑nfrunți
  • înfruntai
  • ‑nfruntai
  • înfruntași
  • ‑nfruntași
  • înfruntaseși
  • ‑nfruntaseși
a III-a (el, ea)
  • înfruntă
  • ‑nfruntă
(să)
  • înfrunte
  • ‑nfrunte
  • înfrunta
  • ‑nfrunta
  • înfruntă
  • ‑nfruntă
  • înfruntase
  • ‑nfruntase
plural I (noi)
  • înfruntăm
  • ‑nfruntăm
(să)
  • înfruntăm
  • ‑nfruntăm
  • înfruntam
  • ‑nfruntam
  • înfruntarăm
  • ‑nfruntarăm
  • înfruntaserăm
  • ‑nfruntaserăm
  • înfruntasem
  • ‑nfruntasem
a II-a (voi)
  • înfruntați
  • ‑nfruntați
(să)
  • înfruntați
  • ‑nfruntați
  • înfruntați
  • ‑nfruntați
  • înfruntarăți
  • ‑nfruntarăți
  • înfruntaserăți
  • ‑nfruntaserăți
  • înfruntaseți
  • ‑nfruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfruntă
  • ‑nfruntă
(să)
  • înfrunte
  • ‑nfrunte
  • înfruntau
  • ‑nfruntau
  • înfrunta
  • ‑nfrunta
  • înfruntaseră
  • ‑nfruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „înfrunt” (8 clipuri)
Clipul 1 / 8