2 definiții pentru înfrunt
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înfrunt sn [At: NEGRUZZI, S. I, 7 / Pl: ~uri / E: drr înfrunta] (Nob) Afront.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înfrunt, înfrunturi, s.n. (înv.) afront.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înfrunt
înfrunt substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)