3 intrări
5 definiții

Explicative DEX

împlut2, ~ă a vz umplut2

împle vtr [At: DA ms / V: ~a / Pzi: împlu / E: în- + umple[1]] 1-2 A umple.

  1. După DER, forma împle este anterioară lui umple. — Octavian Mocanu

umple [At: PSALT. HUR. 53723 / V: (îvp) ~a, im~, împlea, (reg) imple / Pzi: ~lu, (reg) umpliu / Ps: 4 și (înv) -lum; Cj: 3 și (rar) ~plă / Grz: și (înv) -lund / E: ml implere] 1 vt (C. i. vase, recipiente, cavități, spații, încăperi etc.) A băga înăuntru (până sus). 2 vt (Pex; c. i. vase, recipiente, cavități, spații, încăperi) A face să conțină o anumită cantitate din ceva. 3 vt (Îe) A ~ ras sau a i (se) ~ ochi A umple (1) până sus. 4 vt (Îe) A-și ~ burta (sau pântecele) A mânca sau a bea mult. 5 vt (Îe) A ~ burta (cuiva) A sătura (pe cineva). 6 vt (Îe) A-și ~ buzunarele A câștiga bani mulți. 7 vt (Îae) A se îmbogăți. 8-9 vtrp (Îe) A (se) ~ paharul (sau urciorul) A pricinui un ultim neajuns1 care întrece limita suportabilului. 10 vt (Îe) A ~ (cuiva) ochii de lacrimi A face (pe cineva) să plângă. 11 vt (Îe) A ~ capul (cuiva) A face să intre în minte o idee, insistând asupra ei. 12 vt (Îae) A ameți cu vorbe. 13 vt (Îe) A ~ (cuiva) gura A face (pe cineva) să tacă. 14 vt (Pop; îe) A ~ borș A pune la fermentat tărâțe cu apă și naia, pentru a obține borș. 15 vt (Reg; îe) A ~ varză A pune varza la acrit în butoi, în apă cu sare. 16 vt (Reg; îe) A ~ flori A pune la macerat în apă caldă flori sau frunze, pentru a prepara vopsele vegetale. 17 vt (Îrg; îe) A ~ pușcăria (sau ocna etc.) A fi închis. 18 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) ochii de lacrimi (sau, gmț, de zamă) A i se umezi (cuiva) ochii. 19 vr (Rar; îe) A i se ~ (cuiva) ochii de văpaie A se însufleți. 20 vr (Rar; îe) A i se ~ (cuiva) capul de sânge A se înfuria foarte tare. 21 vr (Reg; îe) A i se ~ (cuiva) sacul A umple (6). 22 vr (Reg; îae) A umple (7). 23 vr (Îe) A se ~ de suflet A gâfâi (1). 24 vr (Îae) A se mai însufleți după o cădere fizică sau materială. 25 vt A adăuga lichid. 26 vt (C. i. arme, mai ales de foc) A încărca. 27 vt(a) A întregi. 28 vt A introduce într-un înveliș de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti o mâncare. 29 vt (Rar) A îmbiba un preparat culinar cu un lichid (dulce, aromat). 30 vt A pune într-o învelitoare paie, pene etc. pentru a face saltele, perne etc. 31 vr (D. corpul omenesc sau părți ale corpului) A se îngrășa. 32 vt (Fig; adesea udp „de”) A copleși (1). 33 vt (Îe) A ~ (pe cineva) de sperieți (sau de groază) A îngrozi. 34 vt (Îe) A ~ (pe cineva) lacrimile (sau plânsul) A podidi (pe cineva) plânsul. 35 vr A fi copleșit. 36 vt A impresiona (puternic) Si: a emoționa , a mișca, a tulbura. 37-38 vtr (C. i. o suprafață, o întindere; adesea udp „de” sau „cu”; șfg) A (se) ocupa. 39-40 vtr (C. i. hârtii, caiete etc.) A (se) acoperi cu scriere, cu desene etc. 41 vt (Iuz; îe) A ~ o chitanță (sau o hârtie, o poliță) A completa o chitanță (hârtie, poliță) cu datele necesare. 42 vt (Rar) A acoperi cu cusături o pânză. 43 vt (C. i. teritorii, ținuturi etc.; șfg) A popula. 44 vt (Udp „de” sau „cu”) A răspândi un miros într-o încăpere, într-un spațiu etc. 45 vr A face să aibă un anumit miros. 46-47 vtr (Subiectul indică sunete, zgomote etc.) A cuprinde un spațiu. 48 vt (Subiectul indică o sursă de sunete) A răspândi. 49-50 vtr (Îe) A ~ satul (sau locul, lumea, rar, urechile lumii etc.) sau vr a se ~ locul A răspândi (un zvon, o știre etc.). 51 vt (Îvr) A ~ urechile (cuiva) A face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei. 52-53 vtr A (se) acoperi cu o materie care murdărește sau strică Si: a (se) păta, a (se) murdări, a (se) mânji. 54 vt (Îe) A ~ (pe cineva) de noroi1 A calomnia. 55 vt (Îe) A ~ (pe cineva) de sânge (sau, glumeț, de borș) A lovi până îl podidește sângele. 56 vt (Fig; îae) A reduce la tăcere. 57 vt (Fig; îae) A face de mșine. 58 vt (Reg; îe) A-l ~ (pe cineva) sângele pe nas (sau borșul (cel roș), rar, zărul) A-l năpădi (pe cineva) sângele pe nas. 59 vt (Reg; îe) A ~ (pe cineva) zădugul A fi plin de sudoare. 60-61 vtr (C. i. pureci, păduchi etc.) A acoperi o (întreagă) suprafață. 62-63 vtr A (se) contamina (3). 64 vr (Rar) A se îmbiba. 65 vt (Fig; c. i. bani, damri etc.) A încărca (pe cineva). 66-67 vtr (Fig; c. i. bani, daruri etc.) A (se) umple (7). 68 vt (Îe) A ~ (pe cineva) de bogdaproste A certa (1) (pe cineva). 69 vt (Îae) A înfrunta cu vorba. 70 vt (Îae) A cicăli (1). 71-72 vtr (Îe) A (se) ~ de bogdaproste (sau de pricopseală, de brânză, de borș, de Filipești, de București etc.) A nu trage nici un folos. 73 vt (Îe) A ~ (pe cineva) de rușine A compromite (1). 74 vr (Rar) A se ~ (cuiva) de păcat A face ceva condamnabil. 75-76 vtr (Îrg; c. i. ani, zile etc.) A (se) împlini. 77 vr A trece un timp de ... (până la o dată fixă) Si: a se împlini, a veni sorocul. 78 vr (Înv; îe) A i se îm~ (cuiva) sama A ajunge la scadență. 79-80 vtr (Îrg) A (se) îndeplini. 81-82 vtr (Înv; c. i. dorințe) A (se) îndeplini. 83 vt (Îrg; c. i. datorii, obligații bănești etc.) A achita (1). 84 vr (Îrg; d. prorociri, prevestiri etc.) A se realiza.

umplea v vz umple

umplut2, ~ă a [At: PSALT. 298 / V: (înv) îm~ / Pl: ~uți, ~e / E: umple] 1 (D. vase, recipiente, cavități, spații etc.) în care se află ceva până la (o) limită Si: umflat2 (12). 2 (D. arme de foc) Încărcat. 3 (D. anumite mâncăruri) Pregătit cu umplutură . 4 Deplin (4). 5 (Rar; d. flori) Învoit. 6 (Fig; udp „de”) Care este copleșit de ceva (în cantitate mare) Si: plin. 7 (Reg) Murdar. 8 (D. foi, hârtii etc.) Acoperit cu scriere, cu desene etc. 9 (Înv; d. unități de timp) Împlinit.

Intrare: împlut
împlut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: umple
verb (VT621)
Surse flexiune: DOOM 2, DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umple
  • umplere
  • umplut
  • umplutu‑
  • umplând
  • umplându‑
singular plural
  • umple
  • umpleți
  • umpleți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umplu
(să)
  • umplu
  • umpleam
  • umplui
  • umplusem
a II-a (tu)
  • umpli
(să)
  • umpli
  • umpleai
  • umpluși
  • umpluseși
a III-a (el, ea)
  • umple
(să)
  • umple
  • umplea
  • umplu
  • umpluse
plural I (noi)
  • umplem
(să)
  • umplem
  • umpleam
  • umplurăm
  • umpluserăm
  • umplusem
a II-a (voi)
  • umpleți
(să)
  • umpleți
  • umpleați
  • umplurăți
  • umpluserăți
  • umpluseți
a III-a (ei, ele)
  • umplu
  • umple
(să)
  • umple
  • umpleau
  • umplură
  • umpluseră
verb (VT515)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împlea
  • ‑mplea
— — — singular plural
—
  • împleți
  • ‑mpleți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) — — — — —
plural I (noi)
  • împlem
  • ‑mplem
(să)
  • împlem
  • ‑mplem
— — —
a II-a (voi)
  • împleți
  • ‑mpleți
(să)
  • împleți
  • ‑mpleți
— — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
verb (VT515)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umplea
— — — singular plural
—
  • umpleți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) — — — — —
plural I (noi)
  • umplem
(să)
  • umplem
— — —
a II-a (voi)
  • umpleți
(să)
  • umpleți
— — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
verb (VT621)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împle
  • ‑mple
  • împlere
  • ‑mplere
  • împlut
  • ‑mplut
  • împlutu‑
  • ‑mplutu‑
  • împlând
  • ‑mplând
  • împlându‑
  • ‑mplându‑
singular plural
  • împle
  • ‑mple
  • împleți
  • ‑mpleți
  • împleți-
  • ‑mpleți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împlu
  • ‑mplu
(să)
  • împlu
  • ‑mplu
  • împleam
  • ‑mpleam
  • împlui
  • ‑mplui
  • împlusem
  • ‑mplusem
a II-a (tu)
  • împli
  • ‑mpli
(să)
  • împli
  • ‑mpli
  • împleai
  • ‑mpleai
  • împluși
  • ‑mpluși
  • împluseși
  • ‑mpluseși
a III-a (el, ea)
  • împle
  • ‑mple
(să)
  • împle
  • ‑mple
  • împlea
  • ‑mplea
  • împlu
  • ‑mplu
  • împluse
  • ‑mpluse
plural I (noi)
  • împlem
  • ‑mplem
(să)
  • împlem
  • ‑mplem
  • împleam
  • ‑mpleam
  • împlurăm
  • ‑mplurăm
  • împluserăm
  • ‑mpluserăm
  • împlusem
  • ‑mplusem
a II-a (voi)
  • împleți
  • ‑mpleți
(să)
  • împleți
  • ‑mpleți
  • împleați
  • ‑mpleați
  • împlurăți
  • ‑mplurăți
  • împluserăți
  • ‑mpluserăți
  • împluseți
  • ‑mpluseți
a III-a (ei, ele)
  • împlu
  • ‑mplu
  • împle
  • ‑mple
(să)
  • împle
  • ‑mple
  • împleau
  • ‑mpleau
  • împlură
  • ‑mplură
  • împluseră
  • ‑mpluseră
Intrare: umplut (adj.)
umplut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umplut
  • umplutul
  • umplutu‑
  • umplută
  • umpluta
plural
  • umpluți
  • umpluții
  • umplute
  • umplutele
genitiv-dativ singular
  • umplut
  • umplutului
  • umplute
  • umplutei
plural
  • umpluți
  • umpluților
  • umplute
  • umplutelor
vocativ singular — —
plural — —
împlut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împlut
  • ‑mplut
  • împlutul
  • împlutu‑
  • ‑mplutul
  • ‑mplutu‑
  • împlută
  • ‑mplută
  • împluta
  • ‑mpluta
plural
  • împluți
  • ‑mpluți
  • împluții
  • ‑mpluții
  • împlute
  • ‑mplute
  • împlutele
  • ‑mplutele
genitiv-dativ singular
  • împlut
  • ‑mplut
  • împlutului
  • ‑mplutului
  • împlute
  • ‑mplute
  • împlutei
  • ‑mplutei
plural
  • împluți
  • ‑mpluți
  • împluților
  • ‑mpluților
  • împlute
  • ‑mplute
  • împlutelor
  • ‑mplutelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)