2 intrări

5 definiții

Explicative DEX

îmbrâncit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: îmbrânci] 1-6 Îmbrâncire (1-6). 7 (Înv; fig) Stimulare. 8 (Înv; fig) Alungare.

îmbrâncit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: ~ncat / Pl: ~iți, ~e / E: îmbrânci + -(i)tor] 1 Căruia i s-a dat brânci. 2 Împins brusc și cu violență. 3 Repezit. 4 Dat afară. 5 Respins. 6 (Reg) Neputincios. 7 Care merge greu din cauza bătrâneții. 8 (Fig; asr) Îndemnat insistent către ceva. 9 (Fig; asr) Stimulat.

îmbrânca v vz îmbrânci

îmbrâncat, ~ă a vz îmbrâncit2

îmbrânci [At: PANN, E. II, 138/23 / V: (cscj) ~nca, zb~ / Pzi: ~ncesc / E: în- + brâncă1] 1 vt A da brânci. 2 vt A împinge pe cineva cu putere. 3 vt A da afară. 4 vt A respinge brusc. 5 vi A merge greu, din cauza bătrâneții, slăbiciunii, sărăciei. 6 vi (Îe) A ~ncat de tot A slăbit. 7 vi (Îae) A sărăcit. 8 vi (Îae) Umblă pe brânci.

Intrare: îmbrâncit
îmbrâncit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrâncit
  • ‑mbrâncit
  • îmbrâncitul
  • îmbrâncitu‑
  • ‑mbrâncitul
  • ‑mbrâncitu‑
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncita
  • ‑mbrâncita
plural
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
  • îmbrânciții
  • ‑mbrânciții
  • îmbrâncite
  • ‑mbrâncite
  • îmbrâncitele
  • ‑mbrâncitele
genitiv-dativ singular
  • îmbrâncit
  • ‑mbrâncit
  • îmbrâncitului
  • ‑mbrâncitului
  • îmbrâncite
  • ‑mbrâncite
  • îmbrâncitei
  • ‑mbrâncitei
plural
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
  • îmbrânciților
  • ‑mbrânciților
  • îmbrâncite
  • ‑mbrâncite
  • îmbrâncitelor
  • ‑mbrâncitelor
vocativ singular
plural
îmbrâncat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îmbrânci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncire
  • ‑mbrâncire
  • îmbrâncit
  • ‑mbrâncit
  • îmbrâncitu‑
  • ‑mbrâncitu‑
  • îmbrâncind
  • ‑mbrâncind
  • îmbrâncindu‑
  • ‑mbrâncindu‑
singular plural
  • îmbrâncește
  • ‑mbrâncește
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
(să)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
  • îmbrânceam
  • ‑mbrânceam
  • îmbrâncii
  • ‑mbrâncii
  • îmbrâncisem
  • ‑mbrâncisem
a II-a (tu)
  • îmbrâncești
  • ‑mbrâncești
(să)
  • îmbrâncești
  • ‑mbrâncești
  • îmbrânceai
  • ‑mbrânceai
  • îmbrânciși
  • ‑mbrânciși
  • îmbrânciseși
  • ‑mbrânciseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrâncește
  • ‑mbrâncește
(să)
  • îmbrâncească
  • ‑mbrâncească
  • îmbrâncea
  • ‑mbrâncea
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncise
  • ‑mbrâncise
plural I (noi)
  • îmbrâncim
  • ‑mbrâncim
(să)
  • îmbrâncim
  • ‑mbrâncim
  • îmbrânceam
  • ‑mbrânceam
  • îmbrâncirăm
  • ‑mbrâncirăm
  • îmbrânciserăm
  • ‑mbrânciserăm
  • îmbrâncisem
  • ‑mbrâncisem
a II-a (voi)
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
(să)
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
  • îmbrânceați
  • ‑mbrânceați
  • îmbrâncirăți
  • ‑mbrâncirăți
  • îmbrânciserăți
  • ‑mbrânciserăți
  • îmbrânciseți
  • ‑mbrânciseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
(să)
  • îmbrâncească
  • ‑mbrâncească
  • îmbrânceau
  • ‑mbrânceau
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrânciseră
  • ‑mbrânciseră
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brânci
  • brâncire
  • brâncit
  • brâncitu‑
  • brâncind
  • brâncindu‑
singular plural
  • brâncește
  • brânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brâncesc
(să)
  • brâncesc
  • brânceam
  • brâncii
  • brâncisem
a II-a (tu)
  • brâncești
(să)
  • brâncești
  • brânceai
  • brânciși
  • brânciseși
a III-a (el, ea)
  • brâncește
(să)
  • brâncească
  • brâncea
  • brânci
  • brâncise
plural I (noi)
  • brâncim
(să)
  • brâncim
  • brânceam
  • brâncirăm
  • brânciserăm
  • brâncisem
a II-a (voi)
  • brânciți
(să)
  • brânciți
  • brânceați
  • brâncirăți
  • brânciserăți
  • brânciseți
a III-a (ei, ele)
  • brâncesc
(să)
  • brâncească
  • brânceau
  • brânci
  • brânciseră
verb (V10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncare
  • ‑mbrâncare
  • îmbrâncat
  • ‑mbrâncat
  • îmbrâncatu‑
  • ‑mbrâncatu‑
  • îmbrâncând
  • ‑mbrâncând
  • îmbrâncându‑
  • ‑mbrâncându‑
singular plural
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrânc
  • ‑mbrânc
(să)
  • îmbrânc
  • ‑mbrânc
  • îmbrâncam
  • ‑mbrâncam
  • îmbrâncai
  • ‑mbrâncai
  • îmbrâncasem
  • ‑mbrâncasem
a II-a (tu)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
(să)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncai
  • ‑mbrâncai
  • îmbrâncași
  • ‑mbrâncași
  • îmbrâncaseși
  • ‑mbrâncaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
(să)
  • îmbrânce
  • ‑mbrânce
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
  • îmbrâncase
  • ‑mbrâncase
plural I (noi)
  • îmbrâncăm
  • ‑mbrâncăm
(să)
  • îmbrâncăm
  • ‑mbrâncăm
  • îmbrâncam
  • ‑mbrâncam
  • îmbrâncarăm
  • ‑mbrâncarăm
  • îmbrâncaserăm
  • ‑mbrâncaserăm
  • îmbrâncasem
  • ‑mbrâncasem
a II-a (voi)
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
(să)
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
  • îmbrâncarăți
  • ‑mbrâncarăți
  • îmbrâncaserăți
  • ‑mbrâncaserăți
  • îmbrâncaseți
  • ‑mbrâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
(să)
  • îmbrânce
  • ‑mbrânce
  • îmbrâncau
  • ‑mbrâncau
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncaseră
  • ‑mbrâncaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „îmbrâncit” (6 clipuri)