5 intrări
O definiție
Jargon
TON s. n. (cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus): 1. grad de înălțime, în pronunțarea unui sunet (v. înălțime). 2. mlădiere, inflexiune a vocii; intonație.
Intrare: Ton
Intrare: ton (abstract)
ton1 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: ton (butoi)
ton1 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ton3 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: ton (iht.)
ton1 (pl. -i) substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: tono / tonic (suf.)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „ton” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50