2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MODIFICÁRE s. f. (< modificá, cf. lat., it. modificare, fr. modifier): schimbare, transformare a unui sunet, a sensului, a formei (structurii, aspectului exterior), a funcției sintactice a unui cuvânt, datorită unor cauze determinate. ◊ ~ fonétică: transformare suferită de un sunet în evoluția unei limbi. Ea poate fi de două feluri: a) necondiționátă (necombinatórie): transformare spontană care depinde numai de natura sunetului respectiv, indiferent de sunetele înconjurătoare. Astfel, diftongarea lui e deschis în ie sau dispariția sunetului h în cuvintele moștenite de limba română din latină, ca de exemplu ferrum > fier, pectus > piept, homo > om, prehendere > prinde etc. b) condiționátă (combinatórie, poziționálă): transformare provocată de coarticulație, de influența sunetelor învecinate. Astfel: diftongarea lui e accentuat în ea înaintea unei silabe care conține un ă, în unele cuvinte românești ca negru – neagră, sterp – stearpă etc. Sunt condiționate următoarele m. fonetice: asimilarea, disimilarea (disimilația), haplologia, metateza, epenteza, anaptixa, proteza și sincopa (v. fiecare din aceste noțiuni). ◊ ~ lexicálă: m. a sensului sau a formei cuvintelor. ◊ ~ gramaticálă: m. a părților de vorbire, a propozițiilor sau a frazelor. ◊ ~ morfológică: m. a formei, a structurii unei părți de vorbire. ◊ ~ sintáctică: m. a structurii unei părți de propoziție, a unei propoziții sau a unei fraze. ◊ ~ semántică: m. a sensului unui cuvânt datorită unor factori intralingvistici și extralingvistici. ◊ ~ analógică: m. care se produce sub influența unui alt element asemănător (v. analogíe).

Intrare: modificare
modificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modificare
  • modificarea
plural
  • modificări
  • modificările
genitiv-dativ singular
  • modificări
  • modificării
plural
  • modificări
  • modificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: modifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • modifica
  • modificare
  • modificat
  • modificatu‑
  • modificând
  • modificându‑
singular plural
  • modifică
  • modificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • modific
(să)
  • modific
  • modificam
  • modificai
  • modificasem
a II-a (tu)
  • modifici
(să)
  • modifici
  • modificai
  • modificași
  • modificaseși
a III-a (el, ea)
  • modifică
(să)
  • modifice
  • modifica
  • modifică
  • modificase
plural I (noi)
  • modificăm
(să)
  • modificăm
  • modificam
  • modificarăm
  • modificaserăm
  • modificasem
a II-a (voi)
  • modificați
(să)
  • modificați
  • modificați
  • modificarăți
  • modificaserăți
  • modificaseți
a III-a (ei, ele)
  • modifică
(să)
  • modifice
  • modificau
  • modifica
  • modificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)