2 intrări
2 definiții
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INSTRUMENTAL, -Ă adj. (cf. fr. instrumental): în sintagmele circumstanțial instrumental, circumstanțială instrumentală și fonetică instrumentală (v.).
INSTRUMENTAL s. n. (< adj. instrumental, -ă, cf. fr. instrumental): caz al flexiunii nominale în indo-europeană, care arăta obiectul (instrumentul) cu ajutorul căruia se realizează acțiunea verbului. S-a transmis și în limba rusă.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: instrumental (adj.)
instrumental1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: instrumental (s.n.)
instrumental2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)