2 intrări
O definiție
Jargon
GRAMATICALIZARE s. f. (< gramaticaliza, după fr. grammaticaliser): fenomen lingvistic complex, strâns legat de abstractizarea cuvintelor, de slăbirea sau pierderea conținutului lor noțional, lexical și afectiv, a cărui consecință este transformarea cuvintelor în instrumente gramaticale (cu semnificație gramaticală abstractă); fenomen lingvistic prin care se face trecerea cuvintelor independente semantic în categoria cuvintelor golite de sens lexical, a instrumentelor gramaticale. Este un proces lent și gradat care se perpetuează de-a lungul secolelor, ducând la întărirea caracterului analitic al limbii. Cel mai concludent exemplu din acest punct de vedere este dat de către articol (v. și abstractizare, instrument gramatical).
Intrare: gramaticalizare
gramaticalizare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: gramaticaliza
| verb (VT201) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)