O definiție pentru eliziune eliciune elizie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ELIZIÚNE (ELIDÁRE) s. f. (cf. fr. élision, lat. elisio < elidere „a elimina”): suprimare a vocalei finale a unui cuvânt atunci când cuvântul următor începe tot cu o vocală. Astfel, în loc de mă am străduit se spune m-am străduit, cu elidarea vocalei ă din mă; în loc de se au înțeles se spune s-au înțeles, cu elidarea vocalei e din se etc. În exemplele de mai sus e. este obligatorie. Sunt și cazuri în care ea rămâne la latitudinea vorbitorului, ca în exemplul „A zis că a terminat lucrarea” (sau „A zis c-a terminat lucrarea”, cu e. lui ă din cuvântul ).

Intrare: eliziune
  • silabație: -zi-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eliziune
  • eliziunea
plural
  • eliziuni
  • eliziunile
genitiv-dativ singular
  • eliziuni
  • eliziunii
plural
  • eliziuni
  • eliziunilor
vocativ singular
plural
eliciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
elizie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.