CONJUNCȚIONALIZARE s. f. (< conjuncționaliza < conjuncțional + suf. -iza): trecere – prin conversiune – a unui adverb relativ sau a unei prepoziții la conjuncție. Astfel: adverbele relative când, unde, cum și cât devin conjuncții subordonatoare în exemplele „Când (= dacă) aș ști că-mi vei fi de ajutor..., mai-mai că aș face precum zici tu” (P. Ispirescu); „M-am gândit că unde (= fiindcă) e aproape cu casa..., vrea să se scalde și ea” (M. Preda); „Cum (= imediat ce) însera, înhăma căluțul...” (E. Camilar); „...am șparlit-o la baltă, cu gând rău asupra mamei, cât (= deși) îmi era de mamă și de necăjită” (Ion Creangă). De asemenea, prepozițiile cu, de și până devin conjuncții (prima coordonatoare, iar celelalte subordonatoare) prin același procedeu al conversiunii: „Ea cu (= și) Ion au rămas acasă”; „Și prin lan înainta / De (= încât) părea că înota” (Folclor); „...și a rămas în loc, urmărindu-i până (= până ce) au pierit în zarea despre miazăzi” (I. Al. Brătescu-Voinești).