3 intrări

O definiție

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CAZ s. n. (< lat. casus, cf. fr. cas, it. caso): categorie gramaticală de relație prin care se exprimă raporturile sintactice dintre cuvinte în urma modificărilor formale ale acestora. Este caracteristic substantivului; îl întâlnim însă, ca o consecință a acordului, și la articol, adjectiv, numeral și participiul verbelor, iar ca o consecință a substituirii și la pronume. În limba română există cinci cazuri, toate moștenite din latină: nominativul (N.) – cazul subiectului; genitivul (G.) – cazul atributului; dativul (D.) – cazul complementului indirect; acuzativul (Ac.) – cazul complementului direct; vocativul (V.) – cazul adresării directe (v. fiecare caz în parte). ◊ ~ adnominal: nume dat G., deoarece depinde de un nume (substantiv), ca în sintagma latină memoria rerum sau românească memoria lucrurilor.~ prepozițional: c. construit cu o prepoziție ce-i este specifică, ca de exemplu genitivul, dativul și acuzativul în limba română. ◊ ~ instrumental: c. complementului circumstanțial instrumental (în limba rusă). ◊ ~ ablativ: c. complementului circumstanțial (în latină). ◊ ~ locativ: c. al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului.

Intrare: caz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caz
  • cazul
  • cazu‑
plural
  • cazuri
  • cazurile
genitiv-dativ singular
  • caz
  • cazului
plural
  • cazuri
  • cazurilor
vocativ singular
plural
Intrare:
conjuncție (I11)
Surse flexiune: DOR
  • că
  • c‑
căz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cădea
verb (V505)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cădea
  • cădere
  • căzut
  • căzutu‑
  • căzând
  • căzându‑
singular plural
  • cazi
  • cădeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cad
  • caz
(să)
  • cad
  • caz
  • cădeam
  • căzui
  • căzusem
a II-a (tu)
  • cazi
(să)
  • cazi
  • cădeai
  • căzuși
  • căzuseși
a III-a (el, ea)
  • cade
(să)
  • ca
  • ca
  • cădea
  • căzu
  • căzuse
plural I (noi)
  • cădem
(să)
  • cădem
  • cădeam
  • căzurăm
  • căzuserăm
  • căzusem
a II-a (voi)
  • cădeți
(să)
  • cădeți
  • cădeați
  • căzurăți
  • căzuserăți
  • căzuseți
a III-a (ei, ele)
  • cad
(să)
  • ca
  • ca
  • cădeau
  • căzu
  • căzuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)