O definiție pentru asonanță


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASONÁNȚĂ s. f. (< it. assonanza, cf. fr. assonance): repetarea aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive, că în versul „Căci unde-ajunge nu-i hotar...” (M. Eminescu).

Intrare: asonanță
asonanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asonanță
  • asonanța
plural
  • asonanțe
  • asonanțele
genitiv-dativ singular
  • asonanțe
  • asonanței
plural
  • asonanțe
  • asonanțelor
vocativ singular
plural