2 definiții pentru bleu

bleu1 (fr.) [eu pron. ö] adj. invar.

bleu2 (fr.) [eu pron. ö] s. n., art. bleu-ul; (nuanțe) pl. bleu-uri

Intrare: bleu
substantiv neutru (N81)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleu
  • bleuul
  • bleuu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bleu
  • bleuului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleu
  • bleu-ul
  • bleu-u‑
plural
  • bleu-uri
  • bleu-urile
genitiv-dativ singular
  • bleu
  • bleu-ului
plural
  • bleu-uri
  • bleu-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)