O definiție pentru emergent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ◊ Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși].

Intrare: emergent
emergent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emergent
  • emergentul
  • emergentu‑
  • emergentă
  • emergenta
plural
  • emergenți
  • emergenții
  • emergente
  • emergentele
genitiv-dativ singular
  • emergent
  • emergentului
  • emergente
  • emergentei
plural
  • emergenți
  • emergenților
  • emergente
  • emergentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)