ÎNVÎRTIT, -Ă, învîrtiți, -te, adj. Sucit, răsucit (în formă de spirală). Domnul Elefant, cu nasul învîrtit. ALEXANDRESCU, M. 297. Buruiene ciuciulite, Ciuciulite și-nvîrtite (Țigara). GOROVEI, C. 373. ♦ Fig. (Substantivat) Persoană care s-a sustras, s-a eschivat (prin mijloace necinstite) de la anumite obligații; persoană care face afaceri necinstite. Dezertez și-i împușc pe toți învîrtiții satului. CAMILAR, N. I 403. Găsești pe șmecheri, pe învîrtiții cu acte în regulă. PAS, Z. III 168.

ÎNVÎRTITĂ, învîrtite, s. f. 1. Prăjitură făcută dintr-o foaie subțire de aluat, răsucită în formă de sul și umplută cu nuci, mere sau brînză. Brînză, smîntînă și ouă proaspete, cîte o învîrtită de mere ori de nuci avea mai totdeauna cucoana Mărioara la cămară. HOGAȘ, DR. II 103. Să-mi facă un borș... și puțintel bulgur, verișoară, cu învîrtită la sfîrșit. ALECSANDRI, T. 187. Baclavale, plăcinte, învîrtite... se îngropau în stomahul lui. NEGRUZZI, S. I 286. 2. Numele unui dans popular cu multe învîrtituri. Învîrtita ține de vreun ceas, fără întrerupere. REBREANU, I. 12.