O definiție pentru pleonasm

Jargon

pleonasm (gr. pleonasmos din pleonazein „a fi superfluu”), figură de stil care constă în folosirea mai multor cuvinte sau construcții decât ar fi necesar pentru exprimarea unor idei sau imagini, cu scopul de a exprima mai energic, mai convingător ideea sau imaginea respectivă. P. este contrariul elipsei (I): „Pallady respecta prea mult jocul nuanțelor în pictură, ca să fie indiferent la condiția esențială, și avea dreptate să califice de nenorocit un dar din ce în ce mai rar în pictură și pierdut, și el, odată cu popularizarea fotografiei, într-o epocă de rapidități grăbite și de vagi aproximații.” (T. Arghezi) • 1. P. nu trebuie confundat cu tautologia, figură de repetiție, confuzie pe care o fac unii autori străini și români. Astfel, în: „Quand je vois ce que je vois, je pense ce que je pense.” (M. Jouhandeau; Perelman, 293) avem o tautologie, nu pleonasm. 2. P ar putea fi clasificat și după funcția gramaticală a cuvântului pleonastic: atribut, complement direct (cele mai frecvente), apoi subiect pleonastic, predicat pleonastic.

Intrare: pleonasm
pleonasm1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: ple-o-nasm info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleonasm
  • pleonasmul
  • pleonasmu‑
plural
  • pleonasme
  • pleonasmele
genitiv-dativ singular
  • pleonasm
  • pleonasmului
plural
  • pleonasme
  • pleonasmelor
vocativ singular
plural
pleonasm2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleonasm
  • pleonasmul
  • pleonasmu‑
plural
  • pleonasmuri
  • pleonasmurile
genitiv-dativ singular
  • pleonasm
  • pleonasmului
plural
  • pleonasmuri
  • pleonasmurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)