O definiție pentru epiteză

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

epiteză (gr. epithesis „adăugare”), figură care constă din adăugarea unui sunet la finele unui cuvânt, prin efectul contaminării sau analogiei, din necesitatea gramaticală sau numai expresivă (eufonică) (I): Ex.: curmal (tc. hurma), curg în loc de cur (din lat. curo) prin analogie cu merg, trag în loc de *trau (din lat. vulg. *trao = clasic trailo) prin analogie cu înfig etc. (cf. S. Pușcariu, II, p. 346). E. este sinonim cu paragogă, atunci când este vorba de adaosul unui sunet din necesitate expresivă sau prozodică.

Intrare: epiteză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epite
  • epiteza
plural
  • epiteze
  • epitezele
genitiv-dativ singular
  • epiteze
  • epitezei
plural
  • epiteze
  • epitezelor
vocativ singular
plural