2 definiții pentru diereză
Jargon
diereză (gr. diairesis „separare”), despărțirea a două vocale pronunțate în diftong: deo-potrivă – de-o-potrivă – fenomen care implică o intenție expresivă (insistență fonologică) sau este cerut de o necesitate metrică (I): „De-atunci negura eternă se desface în fâșii De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii.” (Eminescu) • D. este, de obicei, desființarea unui diftong și reconstituirea unui hiat originar.
diereză oratorică (gr. diairesis „diviziunea unui lucru în părțile lui componente”), figură prin care se face enumerarea distributivă a faptelor (I): „hic Dolopum manus, hic saevus tendebat Achilles, classibus hic locus, hic acies certare solebant” [aici se aflau cetele Dolopilor, aici își întindea cortul mâniosul Achile, aici era locul pentru corăbii, aici obișnuiau să se confrunte trupele dușmane] (Eneida, → L-, § 765). Sin. merismos, designatio, distributio.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: di-e-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |