O definiție pentru asindet

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

asindet (gr. asyndeton „omisiunea conjuncției”), figură de stil care constă în suprimarea, mai ales în frază, a unei conjuncții coordonatoare de obicei a lui „și”, pentru a se da enunțului mai multă rapiditate și energie (A): „Trebuiră să plece, să fugă, [și] să scape.” (Z. Stancu) Sin. dissolutio, sin. disjuncție, sin. parataxă asindetică.

Intrare: asindet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asindet
  • asindetul
  • asindetu‑
plural
  • asindete
  • asindetele
genitiv-dativ singular
  • asindet
  • asindetului
plural
  • asindete
  • asindetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asindeton
  • asindetonul
  • asindetonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • asindeton
  • asindetonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)