8 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIC2, picuri, s. n. Ciocan de abataj. – Din germ. Pick[hammer].

PIC1, (I) interj., (II 1) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. II. S. n. 1. Picătură (1), strop. 2. Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică din ceva; strop, fir, fărâmă. ◊ Loc. adv. (Câte) un pic = a) puțin; b) (în construcții negative) deloc. Nici pic = deloc, câtuși de puțin. Pic cu pic = puțin câte puțin, încetul cu încetul. ◊ Loc. adv. și adj. Fără (un sau niciun) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... – Onomatopee.

PIC3 s. n. Produs chimic folosit pentru scoaterea petelor de cerneală (albastră). – Din picătură (derivat regresiv).

PICA1, pic, vb. I. 1. Intranz. (Înv. și pop.) A cădea de la o oarecare înălțime. ◊ Expr. (Fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) =a veni pe neașteptate; b) a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. A pica cerul pe cineva = a) a se simți foarte rușinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva. ♦ A se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând, pierzându-se etc.). ♦ (Fam.; despre îmbrăcăminte) A nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); p. ext. a fi numai zdrențe. ♦ (Despre ființe) A-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli. ◊ Expr. A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit. A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.). Frumos (sau frumușel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos. ♦ (Despre clădiri) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. ♦ Fig. A muri (în luptă). ♦ Fig. (Fam.) A nu reuși la un examen, la. un concurs etc. ♦ Tranz. Profesorul l-a picat la examen. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A face să cadă în picături (un lichid, o materie topită). ◊ Expr. Să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu niciun preț, nicidecum. ◊ Intranz. A cădea în picături; spec. (impers.) (sens curent) a ploua ușor, cu stropi rari. ◊ Refl., intranz. și tranz. A (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 3. Intranz. (Fam.) A intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit). ◊ Expr. A pica în mâna (sau în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva. 4. Intranz. (Fam.) A sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea. 5. Intranz. (Înv. și pop.) A cădea în..., a da în..., a fi cuprins de... ♦ (Pop.; despre zile, evenimente etc.) A se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi. 6. Tranz. (Pop.) A lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva). – Din pic1.

Intrare: Pic
nume propriu (I3)
  • Pic
Intrare: pic (chim.)
pic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pic
  • picul
  • picu‑
plural
  • picuri
  • picurile
genitiv-dativ singular
  • pic
  • picului
plural
  • picuri
  • picurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pic (interj.)
pic2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • pic
Intrare: pic (nav.)
pic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pic
  • picul
  • picu‑
plural
  • picuri
  • picurile
genitiv-dativ singular
  • pic
  • picului
plural
  • picuri
  • picurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pic (picătură)
pic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pic
  • picul
  • picu‑
plural
  • picuri
  • picurile
genitiv-dativ singular
  • pic
  • picului
plural
  • picuri
  • picurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picur
  • picurul
  • picuru‑
plural
  • picuri
  • picurii
genitiv-dativ singular
  • picur
  • picurului
plural
  • picuri
  • picurilor
vocativ singular
plural
picură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pic (tehn.)
pic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pic
  • picul
  • picu‑
plural
  • picuri
  • picurile
genitiv-dativ singular
  • pic
  • picului
plural
  • picuri
  • picurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pica (vb., cădea)
pica1 (vb., cădea) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pica
  • picare
  • picat
  • picatu‑
  • picând
  • picându‑
singular plural
  • pi
  • picați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pic
(să)
  • pic
  • picam
  • picai
  • picasem
a II-a (tu)
  • pici
(să)
  • pici
  • picai
  • picași
  • picaseși
a III-a (el, ea)
  • pi
(să)
  • pice
  • pica
  • pică
  • picase
plural I (noi)
  • picăm
(să)
  • picăm
  • picam
  • picarăm
  • picaserăm
  • picasem
a II-a (voi)
  • picați
(să)
  • picați
  • picați
  • picarăți
  • picaserăți
  • picaseți
a III-a (ei, ele)
  • pi
(să)
  • pice
  • picau
  • pica
  • picaseră
Intrare: pichi
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichi
  • pichiul
  • pichiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pichi
  • pichiului
plural
vocativ singular
plural
pic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pic
  • picul
  • picu‑
plural
  • picuri
  • picurile
genitiv-dativ singular
  • pic
  • picului
plural
  • picuri
  • picurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)