2 intrări
O definiție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OTRĂȚEL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. atracél.
Intrare: otrățel
otrățel substantiv masculin
- silabație: o-tră-țel
| substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
otățel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otroțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otrețel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: otrățel-de-apă / otrățelul-bălților
otrățel-de-apă substantiv masculin
- silabație: o-tră-
| substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
otrățelul-bălților substantiv masculin articulat
- silabație: o-tră-
| substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — |
| |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — |
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)