O definiție pentru meșteșug
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEȘTEȘUG, meșteșuguri, s. n. I. 1. Meserie; p. gener. profesie, ocupație, îndeletnicire; meșteșugărie. 2. Ramură, disciplină (a științei, a artei); știință, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate, talent. ♦ Artă, măiestrie; (rar) acțiune realizată cu pricepere, cu măiestrie. 4. Acțiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean). ♦ (Pop.) Viclenie, tertip, înșelătorie. II. (Înv. și pop.; concr.) 1. Unealtă, instrument. 2. Dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meșteșugire. – Din magh. mesterség.
Intrare: meșteșug
meșteșug substantiv neutru
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
merceșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
meștoșig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
meșteșig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
meșterșig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
meșterșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
meșterciug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
meșteșuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mestreșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mesteșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
merteșug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)