2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURUI1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”.

JURUI2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui.

Intrare: jurui (făgădui)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jurui
  • juruire
  • juruit
  • juruitu‑
  • juruind
  • juruindu‑
singular plural
  • juruiește
  • juruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • juruiesc
(să)
  • juruiesc
  • juruiam
  • juruii
  • juruisem
a II-a (tu)
  • juruiești
(să)
  • juruiești
  • juruiai
  • juruiși
  • juruiseși
a III-a (el, ea)
  • juruiește
(să)
  • juruiască
  • juruia
  • jurui
  • juruise
plural I (noi)
  • juruim
(să)
  • juruim
  • juruiam
  • juruirăm
  • juruiserăm
  • juruisem
a II-a (voi)
  • juruiți
(să)
  • juruiți
  • juruiați
  • juruirăți
  • juruiserăți
  • juruiseți
a III-a (ei, ele)
  • juruiesc
(să)
  • juruiască
  • juruiau
  • jurui
  • juruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jurăi
  • jurăire
  • jurăit
  • jurăitu‑
  • jurăind
  • jurăindu‑
singular plural
  • jurăiește
  • jurăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jurăiesc
(să)
  • jurăiesc
  • jurăiam
  • jurăii
  • jurăisem
a II-a (tu)
  • jurăiești
(să)
  • jurăiești
  • jurăiai
  • jurăiși
  • jurăiseși
a III-a (el, ea)
  • jurăiește
(să)
  • jurăiască
  • jurăia
  • jurăi
  • jurăise
plural I (noi)
  • jurăim
(să)
  • jurăim
  • jurăiam
  • jurăirăm
  • jurăiserăm
  • jurăisem
a II-a (voi)
  • jurăiți
(să)
  • jurăiți
  • jurăiați
  • jurăirăți
  • jurăiserăți
  • jurăiseți
a III-a (ei, ele)
  • jurăiesc
(să)
  • jurăiască
  • jurăiau
  • jurăi
  • jurăiseră
giurăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jurui (roti)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jurui
  • juruire
  • juruit
  • juruitu‑
  • juruind
  • juruindu‑
singular plural
  • juruiește
  • juruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • juruiesc
(să)
  • juruiesc
  • juruiam
  • juruii
  • juruisem
a II-a (tu)
  • juruiești
(să)
  • juruiești
  • juruiai
  • juruiși
  • juruiseși
a III-a (el, ea)
  • juruiește
(să)
  • juruiască
  • juruia
  • jurui
  • juruise
plural I (noi)
  • juruim
(să)
  • juruim
  • juruiam
  • juruirăm
  • juruiserăm
  • juruisem
a II-a (voi)
  • juruiți
(să)
  • juruiți
  • juruiați
  • juruirăți
  • juruiserăți
  • juruiseți
a III-a (ei, ele)
  • juruiesc
(să)
  • juruiască
  • juruiau
  • jurui
  • juruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giurui
  • giuruire
  • giuruit
  • giuruitu‑
  • giuruind
  • giuruindu‑
singular plural
  • giuruiește
  • giuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • giuruiesc
(să)
  • giuruiesc
  • giuruiam
  • giuruii
  • giuruisem
a II-a (tu)
  • giuruiești
(să)
  • giuruiești
  • giuruiai
  • giuruiși
  • giuruiseși
a III-a (el, ea)
  • giuruiește
(să)
  • giuruiască
  • giuruia
  • giurui
  • giuruise
plural I (noi)
  • giuruim
(să)
  • giuruim
  • giuruiam
  • giuruirăm
  • giuruiserăm
  • giuruisem
a II-a (voi)
  • giuruiți
(să)
  • giuruiți
  • giuruiați
  • giuruirăți
  • giuruiserăți
  • giuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • giuruiesc
(să)
  • giuruiască
  • giuruiau
  • giurui
  • giuruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)