2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALCĂ, hălci, s. f. Bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan. – Din magh. halk.

HALCA, halcale, s. f. (Înv.) 1. Verigă, cerc (de metal). ♦ Scoabă sau legătură de fier la ziduri. 2. Cerc de fier prin care se arunca, din galop, sulița la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul însuși. – Din tc. halka.

Intrare: halcă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halcă
  • halca
plural
  • hălci
  • hălcile
genitiv-dativ singular
  • hălci
  • hălcii
plural
  • hălci
  • hălcilor
vocativ singular
plural
Intrare: halca
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halca
  • halcaua
plural
  • halcale
  • halcalele
genitiv-dativ singular
  • halcale
  • halcalei
plural
  • halcale
  • halcalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alca
  • alcaua
plural
  • alcale
  • alcalele
genitiv-dativ singular
  • alcale
  • alcalei
plural
  • alcale
  • alcalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halcă
  • halca
plural
  • hălci
  • hălcile
genitiv-dativ singular
  • hălci
  • hălcii
plural
  • hălci
  • hălcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâlca
  • hâlcaua
plural
  • hâlcale
  • hâlcalele
genitiv-dativ singular
  • hâlcale
  • hâlcalei
plural
  • hâlcale
  • hâlcalelor
vocativ singular
plural