dexonline

O definiție pentru hălădui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂLĂDUI, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuși. – Din magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: hălădui

hălădui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) hălădui	hălăduire	hălăduit hălăduitu‑	hălăduind hălăduindu‑	singular	plural
		(a) hălădui	hălăduire	hălăduit hălăduitu‑	hălăduind hălăduindu‑	hălăduiește	hălăduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	hălăduiesc	(să) hălăduiesc	hălăduiam	hălăduii	hălăduisem
	a II-a (tu)	hălăduiești	(să) hălăduiești	hălăduiai	hălăduiși	hălăduiseși
	a III-a (el, ea)	hălăduiește	(să) hălăduiască	hălăduia	hălădui	hălăduise
plural	I (noi)	hălăduim	(să) hălăduim	hălăduiam	hălăduirăm	hălăduiserăm hălăduisem
	a II-a (voi)	hălăduiți	(să) hălăduiți	hălăduiați	hălăduirăți	hălăduiserăți hălăduiseți
	a III-a (ei, ele)	hălăduiesc	(să) hălăduiască	hălăduiau	hălăduiră	hălăduiseră

hălădi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)