2 definiții pentru fuituitor
Explicative DEX
FUITUITOR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-. – Var.: fultuitor s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor.
FULTUITOR s. n. v. fuituitor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: fuituitor
fuituitor substantiv neutru
- silabație: fui-tu-i-tor
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fultuitor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)