FĂGAȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri. – Var.: (reg.) hăugaș, hogaș, văgaș s. n.] – Din magh. vágás.

HĂUGAȘ s. n. v. făgaș.

HOGAȘ s. n. v. făgaș.

VĂGAȘ s. n. v. făgaș.