O definiție pentru curuț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURUT, curuți, s. m. 1. Nume dat țăranilor români și maghiari participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.[1]
- După alte surse: CURUȚ, curuți. — LauraGellner
Intrare: curuț
curuț substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
curut substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cruț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)