cucăi - definiție DEX '09 și paradigmă | dexonline

O definiție pentru cucăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCĂI vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: cucăi

cucăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cucăi	cucăire	cucăit cucăitu‑	cucăind cucăindu‑	singular	plural
		(a) cucăi	cucăire	cucăit cucăitu‑	cucăind cucăindu‑	cucăie	cucăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cucăi	(să) cucăi	cucăiam	cucăii	cucăisem
	a II-a (tu)	cucăi	(să) cucăi	cucăiai	cucăiși	cucăiseși
	a III-a (el, ea)	cucăie	(să) cucăie	cucăia	cucăi	cucăise
plural	I (noi)	cucăim	(să) cucăim	cucăiam	cucăirăm	cucăiserăm cucăisem
	a II-a (voi)	cucăiți	(să) cucăiți	cucăiați	cucăirăți	cucăiserăți cucăiseți
	a III-a (ei, ele)	cucăie	(să) cucăie	cucăiau	cucăiră	cucăiseră

cucâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cucâi	cucâire	cucâit cucâitu‑	cucâind cucâindu‑	singular	plural
		(a) cucâi	cucâire	cucâit cucâitu‑	cucâind cucâindu‑	cucâie	cucâiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cucâi	(să) cucâi	cucâiam	cucâii	cucâisem
	a II-a (tu)	cucâi	(să) cucâi	cucâiai	cucâiși	cucâiseși
	a III-a (el, ea)	cucâie	(să) cucâie	cucâia	cucâi	cucâise
plural	I (noi)	cucâim	(să) cucâim	cucâiam	cucâirăm	cucâiserăm cucâisem
	a II-a (voi)	cucâiți	(să) cucâiți	cucâiați	cucâirăți	cucâiserăți cucâiseți
	a III-a (ei, ele)	cucâie	(să) cucâie	cucâiau	cucâiră	cucâiseră

cocâi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

cocăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cocăi	cocăire	cocăit cocăitu‑	cocăind cocăindu‑	singular	plural
		(a) cocăi	cocăire	cocăit cocăitu‑	cocăind cocăindu‑	cocăie	cocăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cocăi	(să) cocăi	cocăiam	cocăii	cocăisem
	a II-a (tu)	cocăi	(să) cocăi	cocăiai	cocăiși	cocăiseși
	a III-a (el, ea)	cocăie	(să) cocăie	cocăia	cocăi	cocăise
plural	I (noi)	cocăim	(să) cocăim	cocăiam	cocăirăm	cocăiserăm cocăisem
	a II-a (voi)	cocăiți	(să) cocăiți	cocăiați	cocăirăți	cocăiserăți cocăiseți
	a III-a (ei, ele)	cocăie	(să) cocăie	cocăiau	cocăiră	cocăiseră

cucăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cucăi	cucăire	cucăit cucăitu‑	cucăind cucăindu‑	singular	plural
		(a) cucăi	cucăire	cucăit cucăitu‑	cucăind cucăindu‑	cucăiește	cucăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cucăiesc	(să) cucăiesc	cucăiam	cucăii	cucăisem
	a II-a (tu)	cucăiești	(să) cucăiești	cucăiai	cucăiși	cucăiseși
	a III-a (el, ea)	cucăiește	(să) cucăiască	cucăia	cucăi	cucăise
plural	I (noi)	cucăim	(să) cucăim	cucăiam	cucăirăm	cucăiserăm cucăisem
	a II-a (voi)	cucăiți	(să) cucăiți	cucăiați	cucăirăți	cucăiserăți cucăiseți
	a III-a (ei, ele)	cucăiesc	(să) cucăiască	cucăiau	cucăiră	cucăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)