3 definiții pentru creițar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CREIȚAR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițar, crițar s. m.] – Din magh. krajczár.
CRĂIȚAR s. m. v. creițar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRIȚAR s. m. v. creițar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: creițar
creițar substantiv masculin
- silabație: crei-țar
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
crăițar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
raiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crâițar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crăițariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crițar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
grițar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
greițar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)