O definiție pentru corlată
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORLATĂ, corlate, s. f. (Reg.) 1. Iesle. 2. Îngrăditură sau colibă pentru vite, pe câmp. 3. Împletitură de formă bombată care se așază pe car când se transportă snopi sau fân. 4. Poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici. [Pl. și: corlăți] – Din magh. korlát.
Intrare: corlată
corlată1 (pl. -e) substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
corlată2 (pl. -i) substantiv feminin
| substantiv feminin (F61) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
colată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corlatie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corletie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.