O definiție pentru cinătui

Explicative DEX

CINĂTUI, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea. – Cf. magh. csinált „pregătit”.

Intrare: cinătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinătui
  • cinătuire
  • cinătuit
  • cinătuitu‑
  • cinătuind
  • cinătuindu‑
singular plural
  • cinătuiește
  • cinătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinătuiesc
(să)
  • cinătuiesc
  • cinătuiam
  • cinătuii
  • cinătuisem
a II-a (tu)
  • cinătuiești
(să)
  • cinătuiești
  • cinătuiai
  • cinătuiși
  • cinătuiseși
a III-a (el, ea)
  • cinătuiește
(să)
  • cinătuiască
  • cinătuia
  • cinătui
  • cinătuise
plural I (noi)
  • cinătuim
(să)
  • cinătuim
  • cinătuiam
  • cinătuirăm
  • cinătuiserăm
  • cinătuisem
a II-a (voi)
  • cinătuiți
(să)
  • cinătuiți
  • cinătuiați
  • cinătuirăți
  • cinătuiserăți
  • cinătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cinătuiesc
(să)
  • cinătuiască
  • cinătuiau
  • cinătui
  • cinătuiseră
cenătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cenatui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cinăltui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)