O definiție pentru cepăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEPĂI, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.

Intrare: cepăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cepăi
  • cepăire
  • cepăit
  • cepăitu‑
  • cepăind
  • cepăindu‑
singular plural
  • cepăiește
  • cepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cepăiesc
(să)
  • cepăiesc
  • cepăiam
  • cepăii
  • cepăisem
a II-a (tu)
  • cepăiești
(să)
  • cepăiești
  • cepăiai
  • cepăiși
  • cepăiseși
a III-a (el, ea)
  • cepăiește
(să)
  • cepăiască
  • cepăia
  • cepăi
  • cepăise
plural I (noi)
  • cepăim
(să)
  • cepăim
  • cepăiam
  • cepăirăm
  • cepăiserăm
  • cepăisem
a II-a (voi)
  • cepăiți
(să)
  • cepăiți
  • cepăiați
  • cepăirăți
  • cepăiserăți
  • cepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cepăiesc
(să)
  • cepăiască
  • cepăiau
  • cepăi
  • cepăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)