CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă în formă de lingură mare de metal cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau din instalații. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancsó.

CANCIOG s. n. v. cancioc.