O definiție pentru căpui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPUI, căpuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui. 2. Refl. A obține, a-și procura; a încăpui. – Din magh. kapni.

Intrare: căpui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpui
  • căpuire
  • căpuit
  • căpuitu‑
  • căpuind
  • căpuindu‑
singular plural
  • căpuiește
  • căpuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpuiesc
(să)
  • căpuiesc
  • căpuiam
  • căpuii
  • căpuisem
a II-a (tu)
  • căpuiești
(să)
  • căpuiești
  • căpuiai
  • căpuiși
  • căpuiseși
a III-a (el, ea)
  • căpuiește
(să)
  • căpuiască
  • căpuia
  • căpui
  • căpuise
plural I (noi)
  • căpuim
(să)
  • căpuim
  • căpuiam
  • căpuirăm
  • căpuiserăm
  • căpuisem
a II-a (voi)
  • căpuiți
(să)
  • căpuiți
  • căpuiați
  • căpuirăți
  • căpuiserăți
  • căpuiseți
a III-a (ei, ele)
  • căpuiesc
(să)
  • căpuiască
  • căpuiau
  • căpui
  • căpuiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpui
  • ‑ncăpui
  • încăpuire
  • ‑ncăpuire
  • încăpuit
  • ‑ncăpuit
  • încăpuitu‑
  • ‑ncăpuitu‑
  • încăpuind
  • ‑ncăpuind
  • încăpuindu‑
  • ‑ncăpuindu‑
singular plural
  • încăpuiește
  • ‑ncăpuiește
  • încăpuiți
  • ‑ncăpuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăpuiesc
  • ‑ncăpuiesc
(să)
  • încăpuiesc
  • ‑ncăpuiesc
  • încăpuiam
  • ‑ncăpuiam
  • încăpuii
  • ‑ncăpuii
  • încăpuisem
  • ‑ncăpuisem
a II-a (tu)
  • încăpuiești
  • ‑ncăpuiești
(să)
  • încăpuiești
  • ‑ncăpuiești
  • încăpuiai
  • ‑ncăpuiai
  • încăpuiși
  • ‑ncăpuiși
  • încăpuiseși
  • ‑ncăpuiseși
a III-a (el, ea)
  • încăpuiește
  • ‑ncăpuiește
(să)
  • încăpuiască
  • ‑ncăpuiască
  • încăpuia
  • ‑ncăpuia
  • încăpui
  • ‑ncăpui
  • încăpuise
  • ‑ncăpuise
plural I (noi)
  • încăpuim
  • ‑ncăpuim
(să)
  • încăpuim
  • ‑ncăpuim
  • încăpuiam
  • ‑ncăpuiam
  • încăpuirăm
  • ‑ncăpuirăm
  • încăpuiserăm
  • ‑ncăpuiserăm
  • încăpuisem
  • ‑ncăpuisem
a II-a (voi)
  • încăpuiți
  • ‑ncăpuiți
(să)
  • încăpuiți
  • ‑ncăpuiți
  • încăpuiați
  • ‑ncăpuiați
  • încăpuirăți
  • ‑ncăpuirăți
  • încăpuiserăți
  • ‑ncăpuiserăți
  • încăpuiseți
  • ‑ncăpuiseți
a III-a (ei, ele)
  • încăpuiesc
  • ‑ncăpuiesc
(să)
  • încăpuiască
  • ‑ncăpuiască
  • încăpuiau
  • ‑ncăpuiau
  • încăpui
  • ‑ncăpui
  • încăpuiseră
  • ‑ncăpuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)