beteșug - definiție DEX '09 și paradigmă | dexonline

O definiție pentru beteșug

Explicative DEX

BETEȘUG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

Intrare: beteșug

beteșug substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	beteșug	beteșugul beteșugu‑
nominativ-acuzativ	plural	beteșuguri	beteșugurile
genitiv-dativ	singular	beteșug	beteșugului
genitiv-dativ	plural	beteșuguri	beteșugurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

betegșig substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	betegșig	betegșigul
nominativ-acuzativ	plural	betegșiguri	betegșigurile
genitiv-dativ	singular	betegșig	betegșigului
genitiv-dativ	plural	betegșiguri	betegșigurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

betegșâg substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	betegșâg	betegșâgul
nominativ-acuzativ	plural	betegșâguri	betegșâgurile
genitiv-dativ	singular	betegșâg	betegșâgului
genitiv-dativ	plural	betegșâguri	betegșâgurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

beteșig substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	beteșig	beteșigul
nominativ-acuzativ	plural	beteșiguri	beteșigurile
genitiv-dativ	singular	beteșig	beteșigului
genitiv-dativ	plural	beteșiguri	beteșigurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

beteșag substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	beteșag	beteșagul
nominativ-acuzativ	plural	beteșaguri	beteșagurile
genitiv-dativ	singular	beteșag	beteșagului
genitiv-dativ	plural	beteșaguri	beteșagurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)